Legea nouă în noua legislatură

Dragoș Dascălu Publicat la: 03-02-2017

Una dintre ultimele hotărâri ale fostului Guvern a fost modificarea legilor care guvernează construcțiile. În 15 decembrie a fost emisă o Ordonanță de Urgență (nr. 100) care modifică Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcții (Legea 50/1991) și Legea amenajării teritoriului și urbanismului (nr. 350/2001). Este o încercare absolut necesară de a pune ordine într-un domeniu profitabil și, prin urmare, supus unor permanente presiuni și interese mai mult sau mai puțin legitime.

 

Modificarea celor două legi încearcă, printre altele, o transparentizare a procesului de autorizare. În Legea 50, de exemplu, se introduce posibilitatea emiterii certificatului de urbanism (actul cel mai important în procesul de autorizare) în format electronic și obligă toate autoritățile publice ca, în termen de trei ani, să asigure posibilitatea primirii documentațiilor pentru emiterea certificatelor de urbanism, a avizelor și autorizațiilor de construire în format electronic. În Legea 350 se introduce un paragraf care instituie obligativitatea motivării în scris, de către consilierii județeni sau locali, a votului exprimat prin care aprobă/resping documentațiile de urbanism. Emiterea autorizațiilor și a certificatelor de urbanism în format electronic poate face publicarea și verificarea lor mult mai ușoară.
Deși Legea 50 specifică faptul că autorizațiile de construcție și certificatele de urbanism (împreună cu anexele lor, cu mici excepții) sunt documente publice, foarte puține Primării le afișează sau le pun la dispoziția publicului interesat. Ca de obicei, această lipsă de transparență ascunde de multe ori abuzuri ale administrațiilor și protejează rețelele de influență ale unor indivizi sau organizații. În ceea ce privește modificarea Legii urbanismului, exprimarea în scris a motivației respingerii sau aprobării unor planuri de urbanism încearcă să elimine arbitrariul unor astfel de decizii. Uneori, consilierii votează și se conformează directivelor partidului sau ale primarului fără a-și pune singuri problema. Prin modificarea legii se stimulează un acord sau o respingere în cunoștință de cauză, care pot fi adresate punctual de către urbaniști.
Conform unui studiu al Ordinului Arhitecților din 2004, nu calitatea proiectelor, a obiectelor rezultate, a spațiilor este cea care contează și definește un bun arhitect pentru o bună parte din populație, ci obținerea rapidă a autorizațiilor. De aceea, arhitectura bună este în cel mai bun caz secundară unei rețele sănătoase de trafic de influență.
Considerând recentele „restaurații” din educație și sănătate și gândindu-mă la propunerile aberante din domeniul justiției, tind să cred că aceste modificări prezintă riscul de a nu fi aplicate sau de a fi anulate de noua legislatură. Chiar dacă aceste modificări sunt timide în raport cu scara abuzurilor și a corupției din acest domeniu, ar fi fost primul pas către un proces mai corect și poate către o arhitectură și un urbanism mai bune.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral