Arhitectura protestului

Dragoș Dascălu Publicat la: 10-03-2017

În 2011, revista TIMES declara „protestatarul” drept „omul anului”. Un omagiu pentru cei care s-au luptat pentru corectitudine și libertate din Nordul Africii până la New York. Locația fizică, spațiile în care s-au desfășurat mișcările de protest, spații publice precum Tahrir sau Maidan, au avut un rol foarte important, simbolic. Iar, drept consecință a protestului, aceste piețe au fost învestite cu noi sensuri și noi utilizări.

 

Spațiile publice au fost reinventate. În 2012, recunoașterea importanței acestei reinvenții a venit prin acordarea, de către prestigiosul Premiu pentru Spațiul Public, a unei mențiuni speciale așezământului temporar de tip „Occupy” din piața Puerta del Sol din Madrid. Astfel, deodată, acest tip de mișcare, deși în continuare marginală, a devenit recunoscută ca bună practică în ceea ce privește crearea spațiului public la același nivel ca exemplele clasice de design urban de foarte bună calitate: acoperișul Operei din Oslo, Exhibition Road din Londra etc.

„Occupy Puerta del Sol” a fost o mișcare de protest pentru schimbarea sistemului economic și politic din Spania marcată puternic de criza economică – cea mai mare rată a șomajului din Uniunea Europeană, tăieri de cheltuieli pentru serviciile publice etc. Dar, dincolo de protestul în sine, „Occupy Puerta del Sol”, piață simbolică a Madridului și kilometrul 0 al Spaniei, a însemnat o reinvestire a spațiului public și o reorganizare a sa. Piața a fost amenajată de către protestatari începând cu 15 mai 2011, ca așezământ temporar, un veritabil sat – bază pentru un protest de lungă durată. Amenajările au fost realizate din corturi, materiale reciclate, frânghii, cabluri, pânze etc. și s-au adaptat întotdeauna diverselor noi activități, creșterii numărului de protestatari și necesității unor evenimente la scară mare. În caz de nevoie, din cauza căldurii sau a ploii, întreaga piață putea fi acoperită de pânze pentru protecție. Mai mult, piața a fost zonificată funcțional și au fost amenajate zone de locuit, o bucătărie, spații pentru ateliere și prezentări, târg, biblioteci, zonă WiFi, zonă a presei, creșe sau farmacii. O mișcare de coagulare și de organizare pe parcurs, cu un punct de maxim și, bineînțeles, cu o încheiere. Cu diverse variații, spațiul a fost ocupat aproximativ o lună, iar, la final, brigăzi ale protestatarilor au curățat piața, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Utilizările sunt cele care modifică și definesc caracterul spațiului public, indiferent de designul acestuia. De aceea premierea unei mișcări de tip Occupy este importantă. Certifică astfel calitatea spațiului public rezultat – un spațiu public veritabil, loc al confruntării politice și al exprimării părerilor diverse, nu doar unul al amenajărilor elegante la care utilizatorii sunt spectatori. Astfel, considerând evenimentele recente, este foarte posibil ca România să își fi reinventat, la nivel simbolic, un număr mare de piețe, chiar dacă designul și utilizarea cotidiană nu s-au modificat defel.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral