„Upgrade” România!

Radu Vancu Publicat la: 10-03-2017

I.

Vă aduceți aminte cum un prim-ministru & un președinte de partid (șeful prim-ministrului) făceau, acum vreo săptămână, o conferință de presă în care repetau – duri, inflexibili, bărbați de stat de tablă galvanizată – că nu retrag nici o ordonanță de urgență & merg până la capăt cu hotărârea lor?

Vedeți azi cum șeful prim-ministrului declară oficial, pe site-ul Camerei Deputaților – & fără să-l întrebe nimeni –, că anularea acelei OUG e obligatorie & necesară? Că garantează personal că va fi retrasă?

Scriu asta pentru cei demoralizați, cărora li se pare că nu am câștigat nimic.

Surorilor, fraților, răgăliilor, am câștigat războiul! Mai avem câteva bătălii de dus, două dintre cele trei masterminds care au planificat oroarea încă nu au plătit pentru ea – dar sunt sigur că OUG 13 nu se va mai întoarce.

Vor mai fi alte războaie, e drept, trebuie să rămânem mereu în alertă pentru alte Blitzkrieg-uri ale Forței Întunecate.

Dar să nu vă îndoiți de victoria asta. Am muncit din greu pentru ea și o merităm deplin. România a dovedit că strada e marea ei fabrică de anticorpi.

 

II.

Iată, ca probatoriu suplimentar, alte câteva mici victorii de etapă obținute în zilele din urmă ca rezultat al presiunii puse de stradă pe decidenții politici:

– Ministerul Justiției renunță la proiectul de modificare a Codurilor;

– secretarul general al NATO nu se mai întâlnește cu Meleșcanu (cam asta primești după ce te răstești jirinovskian la ambasadori);

– Ministerul Finanțelor Publice a limitat angajarea de cheltuieli în limita creditelor aprobate.

Sunt semne bune, toate: presiunea străzii contează.

Să nu cedăm acum. E important să fim mulți în stradă.

Să îi învățăm să guverneze.

 

III.

S-a spus, foarte frumos & adevărat, că e Revoluția Albă – sau Revoluția Luminii.

Așa e.

Dar mi se pare și mai important că e o revoluție pașnică, în care oamenii își redefinesc contractul cu statul – și învață statul cum să îi guverneze. Prima revoluție din istoria noastră prin care cetățenii îi cer statului să intre definitiv în modernitate.

I-am putea spune Revoluția Upgrade. Softurile reprezentate de instituțiile statului sunt prea învechite pentru hardware-ul sofisticat care a ajuns România. Așa încât revoluția străzii e, de fapt, o actualizare a lor pe fast forward.

Ce vrea strada e o Românie cu toate upgrade-urile la zi. O Românie contemporană cu propriul ei timp istoric. În care Codul penal nu e modificat într-un sens care-l duce într-o vreme anterioară Codului lui Cuza. În care viziunea economică a guvernanților nu demonizează, ca în anii ’50, capitalul străin & corporațiile. În care tehnologia cea mai banală (a telefoanelor luminoase, de pildă) nu e văzută ca un agent diabolic. În care statul dialoghează direct cu cetățeanul, fără să elaboreze discreționar & secretoman legislația esențială.

România upgradată. Asta construiește strada seară de seară. Toate victoriile de etapă de până acum sunt tot atâtea upgrade-uri.

Iar virușii care au dus la această eroare majoră de sistem, recte guvernul & conducerea PSD-ALDE, trebuie eliminați. Altfel, tot upgrade-ul e inutil – fiindcă vor contamina & gripa din nou întregul sistem. Asta știu să facă, asta au făcut deja în mod repetat și asta vor face în continuare, dacă vor fi lăsați.

Upgrade România! Ne vedem în Piață, în seara asta & în fiecare seară, atât cât e nevoie. Până când vom avea în sfârșit acea Românie upgradată, pe care o putem intui din toate splendidele imagini ale ultimelor seri.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral