Partida de vânătoare

Mioara Anton Publicat la: 10-03-2017

În noiembrie 1987, construirea „societății multilateral dezvoltate” începea să dea semne accentuate de oboseală. Anul fusese unul complicat pentru economia românească. Ritmurile exagerate de dezvoltare industrială impuse de Ceaușescu, sistematizarea rurală, la care se adăugau și costurile tot mai mari pentru plata datoriei externe, au alimentat constant nemulțumirile populației. Scufundată într-o aparentă apatie, aceasta nu mai era dispusă să îndure programul haotic al raționalizărilor și economisirilor, al scăderilor salariale și al golurilor tot mai mari din aprovizionare.

Revolta muncitorilor de la Brașov, în loc să-i indice lui Ceaușescu starea explozivă în care se afla societatea, a fost interpretată de acesta în cheia unei manifestări „antistatale și dușmănoase”, pusă la cale de niște „derbedei” aflați sub influența băuturilor alcoolice.

Chemate la București, conducerile organizațiilor județene de partid au fost instruite să vegheze la „starea excepțională” creată de protestele muncitorilor. Cei de la Dolj au dat o altă interpretare indicațiilor speciale venite de sus și, la întoarcerea din Capitală, au organizat o partidă de vânătoare soldată cu moartea prin împușcare a secretarului de partid însărcinat cu problemele organizatorice. Accidentul a stârnit o adevărată furtună la nivelul conducerii centrale de partid. Evenimentele de la Brașov și motivele reale care i-au scos pe muncitori în stradă au fost puse în umbră de abaterea conducerii județene Dolj. Întâmplarea a fost folosită de Ceaușescu atât pentru a trece sub tăcere revolta muncitorilor și represiunea care i-a urmat, cât mai ales pentru a readuce în discuție una dintre problemele sensibile ale disciplinei de partid, respectarea eticii și echității socialiste, nesocotită de cea mai mare parte a membrilor de partid.

O săptămână mai târziu, „abaterile grave” ale Comitetului Județean Dolj erau puse în discuția CPEx. Situația de aici nu era una singulară, fapt subliniat, de altfel, de Ceaușescu în cursul ședinței. Corupția se generalizase în toate structurile de partid și de stat. Partida de vânătoare arăta că membrii de partid cu munci de răspundere patronau un stil de viață incompatibil cu principiile eticii socialiste. Pentru a curma „practicile dăunătoare și nesănătoase”, Ceaușescu a dispus interzicerea consumului de băuturi alcoolice în unitățile de stat sau distribuirea lor prin fondurile de protocol. Mai mult, activiștii de partid trimiși în control în teritoriu nu mai aveau voie să primească anumite cadouri sub formă de alimente, îmbrăcăminte, băuturi și alte bunuri aflate la mare căutare.

Cei prezenți la ședința CPEx s-au folosit de prilej atât pentru a-și face autocritica, cât și pentru a „înfiera” conducerea de la Dolj, care, în loc să recolteze porumbul și să asigure ordinea, organizase o mare petrecere. Elena Ceaușescu a constatat că partidul își pierduse vigilența pe linie de cadre, ceea ce explica, în opinia ei, dezordinea din județe: „Se fac petreceri, se fac familiarisme între ei, se cunosc cazuri de apariția unor fenomene de relații de prietenie (…), se ignorează total sarcinile stabilite, fiecare face ce vrea”. În consecință, cu unanimitate de voturi, membrii conducerii județene Dolj, Gheorghe Matei, Alexa Haralambie, Ion Știucă și Marin Lungu, au fost excluși din partid.

În urma incidentului, primul secretar, Gheorghe Matei, cuprins de mustrări de conștiință proletară, a încercat să obțină iertarea secretarului general. Într-o amplă scrisoare, expediată, la 27 noiembrie, el invoca un moment de rătăcire care dusese la încălcarea disciplinei de partid și la nesocotirea indicațiilor excepționale trasate de N. Ceaușescu. Șocul excluderii era greu de suportat, Gheorghe Matei cerând să fie ascultat, înțeles și, dacă era posibil, iertat: „Din aceste momente greu de exprimat în cuvinte, viața va fi pentru mine un coșmar, pentru că am greșit față de partid. Încrederea pe care mi-o acordați o voi susține printr-o muncă până la epuizare pentru a mă reabilita în fața partidului, a Dumneavoastră, mult stimate tovarășe Secretar General, care dintotdeauna ne-ați demonstrat grija fără de margini, spiritul umanist pentru om și problemele lui chiar și atunci când a comis greșeli sau nu și-a făcut pe deplin datoria”. Căința fostului prim-secretar părea că-l va îndupleca pe Ceaușescu să-l primească în audiență, de vreme ce însemnase pe textul scrisorii un „poate!”. Iertarea mult așteptată nu a venit, Gheorghe Matei fiind transferat ca economist la Combinatul Siderurgic din Hunedoara.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Nu aș putea spune cu exactitate dacă editurile organizează angajat, dar într-o manieră subtilă o ripostă la adresa tensiunilor...
„Suferă de o cronică lipsită de umor și de absența radicală a spiritului autocritic”; „e statuar, inflexibil,...
Institutul francez din Iași a găzduit, la mijlocul lunii iulie, un eveniment expozițional inedit pe scena de artă vizuală locală...
Expoziția Iași – Capitală regală, dispusă pe simezele Muzeului Municipal din Iași în perioada iunie-iulie...
Deși nu s-a aflat printre filmele premiate anul acesta la TIFF, filmul lui Marc Crehuet El rei borno (Regele cu un...

Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral