Puterea protestului în democrații

Dan Pavel Publicat la: 10-03-2017

2017 va rămâne în istorie pentru marile proteste din anumite țări. Au fost proteste de natură diferită. În Mexic, au fost legate de creșterea prețului la combustibil și s-au soldat cu violențe (morți, jafuri). Însă cele mai spectaculoase proteste din această perioadă au fost legate de amenințările la adresa democrației. Analiza lor este relevantă pentru înțelegerea felului în care societăți diferite reacționează la criza globală a democrației.

 

Cele mai mari proteste din lume au avut loc în Statele Unite ale Americii, cu replici globale, a doua zi după Donald Trump’s Inauguration. Pe 21 ianuarie 2017, peste 5 milioane de protestatari au demonstrat în cadrul Women’s March, la Washington (record de 500 000), New York, Boston și în alte orașe americane și metropole străine, împotriva declarațiilor și pozițiilor exprimate de noul președinte al SUA contra femeilor. S-a demonstrat împotriva a tot ceea ce a fost perceput drept încălcare a drepturilor omului și pentru o serie de reforme. A fost cea mai mare manifestație de o zi din istoria Americii, cu peste 650 de marșuri, pe șapte continente (inclusiv în Antarctica).

Pe 28-29 ianuarie 2017 au avut loc alte proteste masive în America împotriva ordinului executiv al lui Trump de a interzice imigrația și a suspenda pentru 90 de zile vizitele cetățenilor din șapte state predominant islamice (Irak, Iran, Siria, Yemen, Somalia, Sudan și Libia). Protestele anti-Trump au început chiar în ziua anunțării rezultatului alegerilor, dar după câteva zile s-au stins. De la mișcarea sufragetelor și până la diferitele mișcări împotriva discriminărilor rasiale și sexuale sau de protecția mediului, istoria Americii este una a protestelor. Se anticipează că în timpul administrației Trump vor fi noi recorduri din acest punct de vedere.

În anumite privințe, cele mai spectaculoase proteste din lume au fost cele din România, din ianuarie-februarie 2017. Dacă le privim în context istoric național, internațional și geopolitic, ar fi multe de spus. Deocamdată, facem anumite constatări. Actuala Românie s-a născut din proteste. Orice ar spune cârcotașii de serviciu ori adepții teoriilor conspiraționiste, protestele din decembrie 1989 au fost cruciale pentru prăbușirea regimului comunist. Până în 1996, când asistam la prima alternanță guvernamentală, iar Convenția Democratică a câștigat alegerile locale, parlamentare și prezidențiale, țara noastră a fost martora a sute de proteste, unele de amploare. Originalitatea democrației autohtone a fost legată de organizarea unor acțiuni în forță pentru reprimarea protestelor (fenomenul mineriadelor). După 1996 au mai fost proteste, inclusiv mineriade organizate pentru doborârea sistemului democratic.

În ultimii 15 ani însă se intrase într-un fel de amorțeală civică. S-au petrecut multe evenimente grave și fenomene aberante, dar nimeni nu mai reacționa. Au mai fost răbufniri, speculate politic, în 2012 și 2016, dar totul reintra în normal după o vreme. Totul se petrecea pe fondul scăderii participării politice (care se măsoară prin numeroase alte criterii decât participarea electorală). Iar încrederea în instituțiile politice ale democrației a fost întotdeauna scăzută. Cu toate acestea, nivelul de nervozitate era extrem de crescut, iar explozia era gata să izbucnească. Orice putea s-o declanșeze.

Nivelul maxim de nervozitate a fost atins după alegerile parlamentare din 2016. Victoria clară a PSD în alegeri le-a dat liderilor acestui partid iluzia omnipotenței. Declicul a fost reprezentat de intenția guvernului PSD-ALDE de a promova ordonanțe de urgență pe teme sensibile (mai întâi pe dezincriminare, apoi pe Codul Penal). Nu și-au dat seama cât de mare era nemulțumirea. Și s-au petrecut evenimentele, care trebuie analizate lucid. Până acum au predominat patima, partizanatul, încălcarea regulilor democratice de către părți și sprijinitorii lor.

În democrații, protestul este o formă de autoreglare participativă a disfuncțiilor. Dacă protestul nu este instituționalizat, iar autoritățile nu țin cont de nemulțumiri, atunci au loc explozii sociale. Însă ideea că exploziile revoluționare sunt legitime este un factor al subminării democrației. Superioritatea democrațiilor față de alte tipuri de regimuri politice vine din faptul că sunt reformabile. Ceea ce nu înseamnă că în mod automat Donald Trump sau guvernul PSD-ALDE au învățat ceva din lecțiile primite. Democrația poate fi suspendată și de jos în sus, și de sus în jos.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe