Să fim „cool”: facem un „drifting” cu Centenarul?

Daniel Șandru Publicat la: 11-05-2017

În preambulul zilei de 1 mai mi-a fost dat să citesc, nu fără stupefacție, pe pagina de Facebook asumată oficial de Departamentul Centenar din cadrul Guvernului României, următoarea producție textuală: „Departamentul Centenar și Romanian Drifting Community, (sic!) vă invită duminică 30 aprilie 2017, (sic!) în zona Cazino Mamaia și apoi în parcarea Porții 1 din Constanța (zona Cazino), acolo unde opt dintre cei mai spectaculoși piloți de drift din România vor lua parte la «Drift Games By The Sea». Inițieri spectaculoase, battle-uri agresive, parcări în derapaj, treceri la limită printre obstacole, fum și adrenalină îi așteaptă pe toți cei care au decis să-și petreacă vacanța de 1 mai la mare!”.

Nu mă îndoiesc deloc de bunele intenții ale Romanian Drifting Community față de publicul căruia i se adresează, deci nu evenimentul în sine, organizat la mare într-o zi de relaxare, e în chestiune. Trec, până la urmă, și peste faptul că, grație Guvernului României, acest public e „inițiat spectaculos” într-o formă de „battle agresivă” cu limba română și de „parcare în derapaj” față de aceasta. E dificil totuși să treci „la limită printre obstacole” ale limbii române și e foarte important să transmiți mesajul asumat guvernamental, chiar dacă citirea acestuia îi poate plasa pe încă-știutorii-de-limbă-română în „fum”, făcându-i să le crească brusc adrenalina. Passons, așadar. Ce mi se pare însă nu doar problematic, ci de-a dreptul aiuritor este asocierea Centenarului Marii Uniri – și nu de către oricine, ci tocmai de structura instituită la nivel de stat pentru a coordona manifestările, acțiunile și proiectele dedicate acestuia – cu un eveniment de „leisure”, petrecut într-un cu totul alt context și având un cu totul alt scop. O asociere deci nu doar precum aceea dintre nucă și perete, ci una, aș îndrăzni să spun, de-a dreptul revoltătoare.

Pot înțelege necesitatea de „a fi cool” și am convingerea că „povestea” Centenarului trebuie adusă în atenția tinerei generații. Există însă lucruri care se fac și, evident, lucruri care nu se fac. Nu e deloc „cool”, spre exemplu, ca un lider politic – fie și autodeclarat social-democrat! – să se zbenguie prin piața publică purtând un tricou cu imaginea unui criminal, așa cum a fost Che Guevara. Cu siguranță nu e „cool”, chiar dacă la guvernare e partidul autodeclaraților social-democrați, să asociezi ziua de 1 mai, declarată „Ziua Internațională a Muncii” în 1889 de Congresul Internaționalei Socialiste, cu Centenarul Marii Uniri, printr-un concurs de „drifting”. Dacă lumpen-intelectualii de la Departamentul Centenar care au avut ideea asta creață ar fi vrut să găsească o veritabilă asociere, ar fi aflat-o neîndoielnic în cărțile de istorie. Pentru că, în urmă cu 100 de ani, chiar în ziua de 1 mai, aflate la Iași în refugiu, instituțiile statului român se străduiau să răspundă unei „battle agresive” a propagandei bolșevice desfășurate de sovietul armatei ruse, avându-l în frunte pe Cristian Racovski, care urmărea înlăturarea Regelui și a Guvernului.

În acest moment, așa cum o țară întreagă poate observa, la nivelul Guvernului României nu există nici o viziune și nici o strategie de marcare a Centenarului. În pofida eforturilor depuse de vicepreședintele Senatului, senatorul de Iași Iulia Scântei, pentru ca Parlamentul să omagieze, printr-o ședință solemnă, rolul fundamental pe care Iașul l-a avut în efortul de pregătire a Marii Uniri din 1918, pe 26 aprilie, liderul Senatului, respectiv cel al Camerei Deputaților au dat din nou o palmă simbolică jertfei acestui oraș, nepermițându-i primarului Mihai Chirica să le transmită celor prezenți mesajul ieșenilor. În acest timp, niște bezmetici rătăciți prin funcții guvernamentale au găsit că e de cuviință, că e „cool” ca Departamentul Centenar, în loc să fie preocupat responsabil de obiectivele pentru care a fost creat, să transforme scopul existenței sale într-un kitsch ideatic și simbolic, pregătindu-ne poate pentru folclorismele, dacismele și alte populisme de care, îmi devine tot mai clar, vom avea parte în 2018. Și am senzația că ne vom întâlni atunci cu toții pe extraordinara „autostradă culturală” prevăzută în programul de guvernare, ne vom privi adânc în ochi și vom ști că răspundem pozitiv, strâns uniți, în cor, întrebării din titlu: facem un „drifting” cu Centenarul?

(Acest articol este asumat de autor exclusiv în calitatea sa de director onorific al revistei Timpul și nu reprezintă punctul de vedere al nici uneia dintre instituțiile și/sau organizațiile la care este angajat sau afiliat)

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Înainte să-și încheie al doilea mandat, Barack Obama a ordonat expulzarea din Statele Unite a peste treizeci de suspected...
Pe simezele Galeriei „Dana” am asistat la un dialog artistic: Alexandra Floarea, cu expoziția Soul Texture,...
Nu m-am considerat niciodată o persoană cu „vână” politică. La fel de bine, nu pot pretinde că am o decentă...
Întrebare: de ce-aș încerca, așa cum propune recent lansata colecție de articole Peisaj...
E cunoscut faptul că filosofia românească a fost permanent dependentă de anumite modele europene, care au fost preluate...

Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral