Lupta dintre populistofobi și filopopuliști

Dan Pavel Publicat la: 12-05-2017

De la confruntarea electorală dintre JFK și Richard Nixon încoace, democrațiile consolidate ale lumii au intrat în faza populistă. Mai precis, în faza modernă a populismului. După ele, celelalte democrații, în tranziție veșnică sau finalizată, în regres, au experimentat populismul cu ajutorul mijloacelor de comunicare în masă. Democrația ca mass-entertainment este democrație populistă. Ca să dau exemple tot din SUA, campaniile electorale ale lui Reagan, Clinton (Bill sau Hillary), Obama ori Sanders au fost populiste. Dar exercițiul formal, electoral, mediatic, tehnologizat al populismului, combinat cu criza mondială a democrației, a condus în cele din urmă la manifestări populiste de substanță, de conținut. Candidații și liderii populiști propun soluții de forță și autoritariste pentru că asta vrea să audă o parte importantă a electoratului.

Pentru a citi integral acest articol te invităm să cumperi revista sau să te abonezi.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


De la confruntarea electorală dintre JFK și Richard Nixon încoace, democrațiile consolidate ale lumii au intrat în...
Este greu de spus cât de mari ar trebui trasate cercurile grijii. Este greu de spus de cine trebuie să avem grijă sau pentru...
Ironic, direct, dezolant, profetic, artistul Gheorghe Lungu nu rătăcește după rețetele specifice Pop Art-ului postmodern, nu...
Spuneam și cu alte ocazii că premiile de arhitectură pot fi o unealtă de direcționare a profesiei, de certificare a unui anumit...
Stilul direct și controversat al dramaturgului american Neil LaBute, preocupat de trame de cuplu, se pliază foarte bine pe stilul...

Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral