Tania Popa: „Nu am făcut nici un compromis pentru a ajunge unde sunt”

Speranța Talabă Publicat la: 14-07-2017

Actrița Tania Popa a venit pentru a doua oară la SFR, de această dată, cu prilejul retrospectivei Cristian Mungiu. Regizorul i-a marcat cariera în actorie de film, iar ea spune că este o norocoasă să fi jucat în toate filmele lui, în afară de Bacalaureat.

 

Cum te simți în acest moment, după această gală, în care ai putut revedea momentul în care filmului 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile i-a fost decernat premiul Palme d’Or?

În primul rând, mă simt ca acasă, nu mă chinui absolut deloc. Eu am fost acum doi ani la Serile Filmului Românesc și se vede cum a evoluat festivalul, numai în bine. Iar faptul că există un festival doar pentru filmul românesc este îmbucurător. Noi suntem actori români, noi asta facem, asta este meseria noastră. Sincer, mie mi se rupe sufletul când văd că nu este promovat, că lumea nu cumpără bilet să vadă un film românesc, pentru că nimeni nu se preocupă să spună: „Avem filme românești foarte bune”. Dar iată că filmul românesc este foarte apreciat în străinătate, iar acum, revăzând momentul de la Palme d’Or, parcă m-am întors în timp, în seara aceea… Cristian este adorabil prin naturalețea lui, cu mult bun-simț. Este calm și asta am adorat la el cel mai mult, pe lângă faptul că este atât de deștept. Știe atât de bine ce vrea să facă, lucrează atât de frumos cu actorii și te face să vrei să dai din tine tot ce ai. Mă declar o mare norocoasă că am avut șansa de a mă intersecta cu el și să trec prin toate filmele lui, cu excepția filmului Bacalaureat.

 

Cum arată viața ta acum?

Viața mea este un vulcan. Dintotdeauna a fost, doar că acum acest vulcan mă slujește pe mine, nu eu pe el. Am o familie superbă, copiii îmi sunt sănătoși și deștepți. Acum sunt în momentul în care pot să îmi valorific pasiunile de-o viață, pentru că actoria a venit ulterior. Mai întâi au fost pasiunile mele mari. Dintotdeauna am cântat, dar niciodată nu m-am gândit că pot să cânt în fața publicului, să susțin concerte, ceea ce se întâmplă acum. Ce mi-am dorit dintotdeauna să fac, design vestimentar, n-a fost să fie, dar iată că mi-am dat seama că pot să fac ceva în sensul acesta. Atelier am de foarte mult timp și dintotdeauna fac haine. Am fost autodidact, am învățat singură să fac haine. La toamnă voi fi studentă pentru că voi face masterul în scenografie de costume. Sunt ca un copil care așteaptă Crăciunul. Îmi doresc să practic lucrul acesta, pentru că vreau spectacol, dacă tot sunt actriță.

 

Care este designerul tău preferat din România?

Am admirat ținutele Mariei Lucia Hohan, pentru că au ajuns foarte departe. Dar nu este singura care îmbracă vedete internaționale și acesta este un lucru fantastic. Sper, în curând, să se vorbească și despre mine în această zonă, nu doar că eu cochetez cu fashionul.

 

Ce îți place în Iași, cu ce te-a surprins Iașul?

Am jucat de nenumărate ori la Iași, și cu Teatrul Național, am fost la festivaluri și cu spectacole private. Am fost și la premiile UNITER. Aici mă simt ca acasă și îmi dă o stare de căldură. Iașul este așezat, se vede că este foarte vechi, cu tradiție. Mie-mi plac lucrurile noi, dar mi se pare imposibil fără trecut.

 

Există prejudecăți în cinematografie?

Există, în general, părerea greșită a multor oameni cu privire la actori, dar mai ales la actrițe. Iar eu am reușit să trec până în acest moment prin meseria mea de bază, actoria, fără să fac compromisuri. Cu mâna pe inimă pot să spun că nu am făcut nici un compromis pentru a ajunge unde sunt. Sunt un om foarte orgolios și încăpățânat și nu aș putea să dorm noaptea știind că am făcut ceva împotriva voinței mele sau ceva de care m-aș rușina apoi. Lucrurile rușinoase pe care le-am făcut cred că sunt doar în viața mea privată. Cred că Dumnezeu are o cale pentru oricine. Și mie mi-a dat multe hopuri, dureri și greutăți, pentru ca, atunci când a venit și soarele pe strada mea, să îl simt de-adevăratelea. Sunt foarte mulțumită de tot ce am făcut și din toate am învățat, iar din ce e bun, am păstrat.

 

Suntem la SFR. Ce mesaj aveți pentru cinefilii din Iași și din România întreagă?

Mergeți să vedeți filme românești! Poate o să vă placă sau poate nu, dar pentru simplul fapt că este românesc și voi sunteți români, merită acest mic efort din partea voastră. Oricum, noi, actorii, vă iubim, pentru că sunteți ai noștri!

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral