​Influența Rusiei asupra lumii

Dan Pavel Publicat la: 14-07-2017

Înainte să-și încheie al doilea mandat, Barack Obama a ordonat expulzarea din Statele Unite a peste treizeci de suspected Russian intelligence operatives și a impus sancțiuni împotriva a două servicii secrete rusești, GRU și FSB. Peste două săptămâni, the Office of the Director of National Intelligence a publicat un raport privind amestecul serviciilor secrete rusești în campania electorală pentru alegerile prezidențiale, în special prin penetrarea cibernetică a sistemului informatic al Partidului Democrat. Raportul sintetiza evaluările celor mai importante trei agenții americane de intelligence (CIA, FBI, NSA): eforturile Rusiei de a influența alegerile s-au concretizat în discreditarea lui Hillary Clinton și în favorizarea lui Donald Trump. Dacă investigațiile U.S. Congress vor confirma aceste legături, D.T. riscă să repete soarta lui Richard Nixon.

 

După căderea comunismului, „experții” de peste Ocean îi cam ridiculizau pe cetățenii din fostele țări comuniste care susțineau că Rusia continuă să se amestece în treburile interne ale fostelor „state-satelit”. Între timp, au existat semne că rușii și-au triplat numărul de agenți din SUA, Marea Britanie, Germania, Franța etc. Acum nu mai neagă nimeni amestecul: s-au înmulțit dovezile, iar legăturile dintre unii lideri populiști occidentali și Vladimir Putin nu mai sunt secrete de stat.

Noul lider de la Kremlin vrea să readucă Rusia la statutul de supraputere mondială. Una dintre modalitățile folosite este cea propagandistică, în particular prin ideologia eurasiatică. În locul doctrinei comuniste, Rusia propagă peste tot în lume ideologiile naționaliste, ortodoxiste, antioccidentale, antidemocratice, antiliberale, sexiste și homofobe. Însă există mari diferențe între modul cum reacționează față de această propagandă societățile predominant ortodoxe, cele catolice ori laicizate – asta afirmă recent publicatul raport al institutului american de sondaje Pew, intitulat Religious Belief and National Belonging in Central and Eastern Europe. National and religious identities converge in a region once dominated by atheist regimes.

Înainte de anexarea Crimeii și de provocarea insurgenței din estul Ucrainei, Rusia a lansat din nou tema propagandistică a dreptului său de a apăra „rușii de peste hotare”. O temă similară este obligația Rusiei de a-i proteja pe ortodocșii de pretutindeni de agresiunile lumii liberal-occidentale (patronată de SUA). După cum arată raportul Pew, în societățile predominant ortodoxe (Grecia, Bulgaria, Serbia, Moldova, Georgia și România), majoritatea este de acord cu afirmația că Rusia ar trebui să acționeze ca un „tampon” în relația cu Occidentul și să protejeze credincioșii ortodocși în caz de nevoie. Cu afirmația că „o Rusie puternică este necesară pentru a echilibra influența Occidentului” au fost de acord 83% dintre armeni, 80% dintre sârbi, 70% dintre greci, 56% dintre bulgari și 52% dintre români.

Influența propagandistică încearcă să schimbe și percepțiile privind trecutul comunist: 79% dintre armeni, 70% dintre moldoveni, 69% dintre ruși, 34% dintre ucraineni, 15% dintre estonieni cred că destrămarea URSS a fost un lucru rău. În România, această percepție este mai puțin puternică. Ideologia eurasiatică a marcat legislația homofobică și misogină din Rusia, precum și mentalitățile colective din multe societăți, mai mult în cele predominant ortodoxe, mai puțin în cele catolice ori laicizate. Homosexualitatea este socotită drept imorală de peste 90% dintre moldoveni și georgieni, de 82% dintre români, în comparație cu numai 48% dintre polonezi. În categoria de vârstă 18-34 de ani, acceptarea same-sex marriage este mai ridicată: 77% dintre cehi, 45% dintre greci, 42% dintre polonezi, 39% dintre unguri, 33% dintre români, 26% dintre bulgari, dar numai 9% dintre ruși și 8% dintre moldoveni.

România a făcut eforturi considerabile pentru a se alătura NATO și UE. Părea garantată ieșirea de sub influența Rusiei, care a fost mereu negativă pentru această națiune. Rusia recuperează pe terenul mentalităților colective, unde a speculat punctele slabe din societate: tendințele sexiste, homofobe, articularea identității naționale și religioase. Din nou, la fel ca în secolul al XIX-lea sau în secolul XX, România oscilează între apartenența apuseană și cea răsăriteană. Jocurile nu sunt făcute, mai ales că deznodământul poate fi schimbat dacă se conștientizează mizele geopolitice și culturale.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral