Despre un alt Centenar: 100 de ani de la nașterea lui Ion Rațiu

Daniel Șandru Publicat la: 31-07-2017

Suplimentul special al publicației noastre dedică articolele pe care le conține împlinirii, pe data de 6 iunie, a 100 de ani de la nașterea unuia dintre cei mai importanți politicieni români: Ion Rațiu. Avocat și jurnalist, un rafinat intelectual, Ion Rațiu s-a întors în 1990 în țară după un îndelungat exil, pentru a contribui la democratizarea societății românești. Cred că, după trecerea sa la cele veșnice, în anul 2000, și abia în vremea din urmă încercăm să înțelegem ceea ce, acum mai bine de un sfert de veac, acest nedezmințit spirit democratic încerca să-i transmită societății românești, grație experienței dobândite ca trăitor vreme de cinci decenii într-o democrație autentică, aceea britanică. Încă ne chinuim să înțelegem funcționarea statului de drept și aplicabilitatea formulei checks and balances, direct legată de principiile separației puterilor în stat. Încă nu înțelegem că votul majoritar este numai o condiție necesară, nu și suficientă pentru funcționarea democrației și că legitimitatea acestui vot nu înseamnă că poți face orice, odată ajuns la putere. Nu pricepem încă faptul că politica democratică e o arenă a argumentelor, a criticii politicoase și a compromisului rezonabil săvârșit în interes public. Despre toate acestea ne vorbea, inclusiv prin atitudine, Ion Rațiu atunci. Nu eram, însă, pregătiți să-l ascultăm, lucru valabil nu doar pentru adoratorii „unității de monolit” și ai „democrației originale” de inspirație moscovit-iliesciană, ci și pentru cei care sperau să contribuie, într-un timp cât mai scurt, la consolidarea cursului european al României. O serie de explicații serioase cu privire la această situație se regăsesc în articolele incluse în suplimentul revistei noastre, sub semnătura unor voci autorizate, comentatori avizați din perspectivă istorică, sociologică și politologică ai rolului pe care Ion Rațiu l-a avut, ca politician, în etapa de tranziție democratică pe care am parcurs-o și grație căreia consider că am devenit, cu întârziere, o democrație funcțională, nu însă și una consolidată. Citind aceste texte, cititorul va înțelege cu siguranță că moștenirea ideatică și practică a lui Ion Rațiu rămâne un reper axiologic în respectarea și apărarea principiilor democrației, de la care cel al cărui Centenar îl celebrăm în acest an nu a abdicat niciodată, în pofida tuturor piedicilor care i-au fost puse în cale.

Indeniabil, Ion Rațiu rămâne un model. Moderația, echilibrul și eleganța pe care le-a manifestat într-o arenă politică a primitivismului democratic postcomunist au produs atunci nu doar lipsă de înțelegere, ci de-a dreptul ostilitate și chiar ură. Fibra național-comunistă a „omului nou” nu a rezonat, evident în numele „țărișoarei”, cu ceea ce Ion Rațiu, venit dintr-o Românie a altui timp – ea însăși bântuită totuși de fantasmele totalitare – și trecut prin buna școală axiologică a lumii occidentale, avea să ne ofere și ne-a oferit. Nu este, însă, prea târziu pentru a internaliza această moștenire, iar dacă, în câteva rânduri, societatea românească a rezistat asalturilor politicienilor de extracție minieră la adresa valorilor democratice (cel mai recent, anul acesta, în februarie), acest lucru i se datorează, neîndoios, și lui Ion Rațiu. Așa încât, la momentul lansării acestei ediții a revistei Timpul și a suplimentului său dedicat Centenarului Ion Rațiu în cadrul Festivalului de Film și Istorii de la Râșnov, putem spune apăsat că spiritul său, rămas peste vremuri, este încă o călăuză pe calea democrației.

(Acest articol este asumat de autor exclusiv în calitatea sa de director onorific al revistei Timpul și nu reprezintă punctul de vedere al nici uneia dintre instituțiile și/sau organizațiile la care este angajat sau afiliat.)

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Nu aș putea spune cu exactitate dacă editurile organizează angajat, dar într-o manieră subtilă o ripostă la adresa tensiunilor...
„Suferă de o cronică lipsită de umor și de absența radicală a spiritului autocritic”; „e statuar, inflexibil,...
Institutul francez din Iași a găzduit, la mijlocul lunii iulie, un eveniment expozițional inedit pe scena de artă vizuală locală...
Expoziția Iași – Capitală regală, dispusă pe simezele Muzeului Municipal din Iași în perioada iunie-iulie...
Deși nu s-a aflat printre filmele premiate anul acesta la TIFF, filmul lui Marc Crehuet El rei borno (Regele cu un...

Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral