Despre Macron și macronism

Bogdan Călinescu Publicat la: 31-07-2017

„Oare se poate surzi din cauza macronismului?” Acesta e titlul unui articol pe care l-am propus ziarului Le Figaro. Sunt uluit de felul cum e considerat președintele Macron în mass-media franceză (și nu numai). Unele ziare (Les Echos) sau posturi de televiziune (BFM TV) și-au pierdut cel mai elementar spirit ziaristic. Până și Le Figaro (de dreapta) e foarte prudent când e vorba să-l critice pe Macron. Cotidianul Les Echos (în general, un ziar serios, specializat în economie) pare că nu publică articole, ci comunicate de la președinția Franței.

Tot ce propune Jupiter (așa e poreclit Emmanuel Macron) e bun și eficace. În fond, prin ce se caracterizează macronismul? Pentru a putea răspunde la această întrebare, trebuie făcut un efort deosebit, deoarece macronismul nu are nici o structură ideologică, ceea ce îl face și mai periculos. E un fel de ghiveci cu idei luate cam de peste tot. De la dreapta, tot ce ține de antreprenori și investiții, cum ar fi, de exemplu, reducerea taxei pe capital la 30%. E o reformă bună, deși insuficientă, în situația în care, în alte țări, aceeași taxă este de… 0%. Tot în plan fiscal, macronismul propune să suprime taxa pe locuință pentru o bună parte dintre francezi. O reformă periculoasă, ce ar putea fi chiar anticonstituțională și care ar diviza și mai mult societatea franceză. Mai mult, această taxă e sursa principală de venit pentru colectivitățile locale, ce ar depinde și mai mult de subvențiile de la stat. În același timp, guvernul a anunțat mărirea taxelor pe mașinile diesel și pe pachetele de țigări, măsuri ce lovesc în plin Franța muncitorească…

De la stânga, Macron a luat miezul discursurilor sale, bine muiate în corectitudinea politică și în tot ce e cool ideologic. Bineînțeles, el vrea să devină cavalerul luptei împotriva încălzirii globale și nu ezită să afirme că „încălzirea globală ar fi strâns legată de terorism” și că e „imposibil de combătut terorismul fără o acțiune determinată împotriva încălzirii globale”. O declarație cretină și o insultă teribilă la adresa victimelor terorismului islamic. Bineînțeles, tot ce ține de drepturi și libertăți acordate minorităților e pe placul noului președinte, cum ar fi, de exemplu, decizia Comitetului Francez de Etică, ce a autorizat procreația asistată medical pentru cuplurile de lesbiene. Procedeul era autorizat doar pentru cuplurile heterosexuale infertile. Probabil că se va autoriza până la urmă și mama purtătoare… Copilul va deveni un simplu produs de larg consum…

Să nu uităm că Macron a obținut doar 24% în primul tur al alegerilor prezidențiale (cu o rată de participare foarte scăzută) și că a câștigat alegerile legislative cu doar 16% dintre voturi (58% dintre francezi au preferat să nu se ducă la vot!). În ciuda legii de moralizare a vieții politice pe care a propus-o imediat după alegeri, deja patru miniștri și-au dat demisia în urma unor revelații cu privire la slujbe fictive și atașați parlamentari plătiți de Bruxelles. Printre demisionari se numără și François Bayrou, ministrul Justiției, care, după ce a reușit să facă fără probleme naveta între stânga și dreapta, a bătut un record: a fost ministru al Justiției doar 30 de zile! Aceste evenimente îmi întăresc opinia că nici o lege împotriva corupției nu este mai eficientă decât anchetele presei sau ale organizațiilor non-guvernamentale.

Și pe plan diplomatic Macron e inconsistent și ambiguu. După ce l-a criticat pe Putin, l-a primit pe acesta ca pe un rege la castelul din Versailles. Față de Trump a reacționat sever în ceea ce privește Acordul de la Paris, însă, cum Franța nu mai e de mult o adevărată putere militară, gesticulațiile politice țin locul acțiunilor. E foarte probabil ca noul președinte să continue această tradiție.

Opoziția e astăzi inexistentă. Dreapta franceză e într-o stare de post-comă și nu știe ce discurs să adopte. Cum nu a fost niciodată liberală, șansele să devină acum sunt foarte mici. Câteva voci curajoase, precum cea a lui Virginie Calmels, au totuși îndrăzneala să propună o revoluție liberal-conservatoare. Să sperăm că așa va fi, deși majoritatea tinerilor (cei care nu au votat pentru extrema stângă) basculează în zona extremistă de dreapta, naționalistă și antiliberală. De altfel, Macron decredibilizează cuvântul liberal. E considerat un om politic liberal, dar, atunci când așa-zisele reforme vor eșua, cine credeți că va fi țapul ispășitor? Ați ghicit: liberalismul!

Legendă foto: Virginie Calmels

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe