​Exerciții de precizie

Oana Maria Nicuță Publicat la: 31-07-2017

Institutul francez din Iași a găzduit, la mijlocul lunii iulie, un eveniment expozițional inedit pe scena de artă vizuală locală și chiar națională. Este vorba despre o expoziţie retrospectivă de desen care aniversează 20 de ani de reprezentare în perspectiva artistică în învătământul artistic ieşean. Mai precis, expoziția coordonată de arhitectul și profesorul de prespectivă artistică Maria Urmă și de lectorul universitar dr. Daniel Sofron cuprinde perioada anilor 1996-2006.

Studiile de perspectivă geometrică centrală, începute din punct de vedere istoric odată cu Renașterea italiană, de maeștrii Bruneleschi și succesorul său Alberti, au deschis calea unui sistem de reprezentare vizuală precisă, care orienta ochiul către un univers al realității imediate, prezentate în același canon al tridimensionalității. Oculocentrismul, adică structurarea privirii în acest sistem în care privirea spectatorului este centrală, va domina în Europa pictura și desenul, sub toate formele acestora, de la schițe până la gravuri complexe, până la începutul veacului al 20-lea când, odată cu apariția cubismului, modernitatea se va afirma și prin dizolvarea acestui sistem de structurare a imaginii. Una dintre cele mai importante instituții care a păstrat, promovat și răspândit studiile de perspectivă geometrică, drept fundament de reprezentare vizuală, a fost Academia franceză de artă. Un fenomen ciudat se petrece însă în sfera artelor vizuale din Țările române în secolul al 19-lea. Aici, modernitatea pare să fi apărut tocmai odată cu împrumutarea și perfecționarea acestui sistem de reprezentare de către artiștii locali. Odată cu amplificarea fenomenului de educație la Academiile străine, cea pariziană în principal și cea müncheneză în al doilea rând, artiștii locali au beneficiat de studii de perspectivă din ce în ce mai bune. Ei nu doar le-au pus în aplicare în propria practică artistică, ci au reușit să le și răspândească în sânul proaspăt înființatelor Academii de artă române, cea de la Iași și cea de la București, acolo unde au pus bazele unor cursuri de specialitate. Putem astfel aminti, doar din cadrul Academiei de Artă ieșene, pe arhitecţii Ştefan Emilian şi Carol Cugler, care au predat în perioada anilor 1870-1871 Cursul de perspectivă figurativă, sau pe pictorii Gheorghe Popovici și Constantin Stahi, conducători de școală care, pe lângă cursurile de pictură, le-au predat și pe cele de perspectivă, dar și pe Alexandru D. Atanasiu, profesor încă din 1908 de Desen geometric, perspectivă şi caligrafie. Din generația recentă putem aminti pe Ion Antonică, care din 1962 a fost lector și conferențiar la Facultatea de Desen, devenită apoi Facultatea de Arte Plastice a Academiei, unde a predat cursuri de Desen tehnic și proiectiv, sau pe pictorul Liviu Suhar, care a predat și el temporar disciplina Perspectivă artistică. Nu trebuie uitat nici faptul că unii arhitecţi români de şcoală franceză, precum Horia Teodoru, au avut contribuţii importante la dezvoltarea culturii române, înfluenţând mişcarea artistică a vremii sau stilul arhitectural din perioada interbelică și punând bazele învăţământului românesc de arhitectură.

Într-un alt registru, ar trebui remarcate valențele grafice ale acestor desene. Deși temele și rigorile geometriei impun reprezentări oarecum rigide, cei care au studiat această disciplină au reușit mereu să ofere lucrărilor un plus de valoare plastică. Fie că este vorba despre un simplu desen în creion cu modulații valorice, fie că este vorba de tehnica tușului sau acuarelei, desenele vădesc mereu ceva din personalitatea autorului.

Coordonatorii proiectului au reușit expunerea, la Institutul Francez din Iaşi, a celor mai reuşite desene de perspectivă ale studenţilor de la Facultatea de Arte Vizuale şi Design, scoțând la lumină o arhivă importantă realizată în cadrul acestei discipline. Expoziția, care a avut drept suport teoretic ideea că bazele teoretice şi practice ale geometriei descriptive şi perspectivei au avut ca punct de plecare şcoală franceză, rămâne un demers necesar conștientizării importanței studiului în procesul formării unui artist.

Credit fotografic: Maria Urmă

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral