Adâncimea euro-faliei

Codruț Constantinescu Publicat la: 31-07-2017

Expertiza lui Armand Goșu asupra întregului spațiu exsovietic este incontestabilă, ea fiind o remarcabilă acumulare în timp, de-a lungul a mai bine de două decenii. În primul rând, este extrem de important să vorbești limba respectivă și să fi trăit în acel spațiu, pentru că, dacă te poți referi la anumite evenimente istorice consultând bibliografii (iar despre Rusia cele occidentale sunt foarte bogate, având în vedere interesul pe care l-a suscitat acest spațiu în perioada Războiului Rece, când și autoritățile occidentale încurajau și finanțau studierea dușmanului tocmai pentru a-l cunoaște mai bine și, eventual, pentru „a-i ghici” mutările), nu același lucru îl poți face pentru a desluși tendințele politice prezente.

Îmi aduc aminte cum, acuma câțiva ani, vizitând redacția Revistei 22, în perioada când Armand Goșu era redactor-șef, l-am regăsit stând pedant în fața unei cești de ceai, pregătindu-și meticulos pipa, ascultând cu atenție un discurs în limba rusă transmis de un post de radio moscovit, care mie și altora 99% dintre români nu ne-ar fi spus nimic. (Occidentalii încă se miră cum noi, românii, nu cunoaștem nici o iotă din limba rusă, însă această rezistență la deprinderea limbii ruse are explicații istorice. Țin minte cum tatăl meu, chiar dacă teoretic a studiat limba lui Gogol și Pușkin mai bine de zece ani, chiar și la Politehnică, tot nu reușea să reproducă mai mult de zece-douăzeci de cuvinte, singurele pe care le știu și eu în limba rusă!) Din nefericire pentru întreaga regiune, acțiunile politice ale președintelui rus Vladimir Puțin nu numai că au distrus (uneori sângeros) ultimele elemente ale incipientei democrații rusești, apărută după 1991, dar au destabilizat profund și durabil mai ales zona exsovietică (se uită acum, dar Putin „și-a făcut mâna” distrugând Cecenia în cel de-al doilea război ruso-cecen, unde și-a instalat un vasal medieval). De aceea, expertiza unor specialiști care nu numai că au cunoștințe ample despre istoria Rusiei (Armand Goșu are un doctorat în istorie la Universitatea din Moscova), dar urmăresc dinamica politică din prezent este vitală pentru orice stat situat geografic în estul Europei, și nu în apropierea Lacului Victoria din Africa de Est. Faptul că România a folosit mult prea puțin expertiza istoricului și a analistului de origine câmpineană este o altă poveste care ne depășește (Armand Goșu a fost consilier pentru fostul spațiu sovietic doar în perioada 2010-2011, înainte de anexarea Crimeii și a războiului din estul Ucrainei), însă toată lumea știe că nu meritocrația caracterizează România. Volumul Euro-falia (Editura Curtea Veche, București, 2016, prefață de Teodor Baconschi, desene de Dan Perjovschi) reunește articolele apărute în perioada 2014-2016 atât în Revista 22, cât și pe platforma Contributors.ro. Volumul este structurat în trei capitole, cel mai amplu fiind dedicat evoluțiilor sinuoase din Ucraina (cu care România are legături la fel de oscilante), iar celelalte două axându-se asupra Republicii Moldova și Siriei. Numitorul comun este reprezentat, evident, de intervențiile Rusiei lui Putin, uneori la nivel deschis, militar, cum s-a întâmplat în Ucraina și Siria, alteori mai bine mascate și camuflate, cum a fost în Republica Moldova și nu numai.

În prefață, fostul ministru de Externe Teodor Baconschi explică foarte pertinent de ce este important să fim atenți și, din când în când, să ne aruncăm un ochi și către Est. „E nevoie să-ți cunoști regiunea cu finețe și obiectivitate. Nu ajunge să speri că totul va fi bine. Ai interesul să concentrezi în felurite rezervoare de gândire sursele și resursele unei cunoașteri care să ia în calcul toți factorii premergători unei decizii politice valabile: Ce vor face vecinii în următorii câțiva ani?” În continuare, fostul ministru de Externe punctează: „România trăiește, din nefericire, un perpetuu dezechilibru între cunoașterea intelectuală acordată Occidentului, adică statelor aflate la vest de ea și, respectiv, Orientului, adică statelor răsăritene (re)apărute pe ruinele colosului sovietic, dispărut prin implozie în 1991”. Adâncimea euro-faliei este un subiect fierbinte și, la un anumit nivel, descoperim chiar mai multe falii europene formate în ultimii doi-trei ani atât între țările din afara Uniunii Europene, dar care fac eforturi disperate să se apropie de UE (precum Ucraina, Republica Moldova până recent sau Georgia), cât și falia comunitară între Europa vestică și un front al reacțiunii față de Bruxelles (și ideea de democrație occidentală) format din Ungaria și Polonia (cine s-ar fi așteptat la această frondă din partea unora dintre elevii fruntași ai Estului acum zece ani?), pe ale căror urme tinde să calce tenace și România (unde lupta încă este aprigă). Nu putem spera decât ca efectele euro-faliei să ne afecteze cât mai puțin, dar, între timp, ar trebui să alocăm mult mai multe energii și resurse pentru cunoașterea spațiului aflat în vecinătatea noastră imediată. Cartea lui Armand Goșu intervine punctual chiar la acest nivel. Paradoxal, dar perfect românește, se preconizează înființarea sinecurii numită Institutul Levantului, dar nu se întrevede apariția unui institut pentru studii răsăritene/estice. Poate că prin Siria vom afla ce se întâmplă în Ucraina.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Nu aș putea spune cu exactitate dacă editurile organizează angajat, dar într-o manieră subtilă o ripostă la adresa tensiunilor...
„Suferă de o cronică lipsită de umor și de absența radicală a spiritului autocritic”; „e statuar, inflexibil,...
Institutul francez din Iași a găzduit, la mijlocul lunii iulie, un eveniment expozițional inedit pe scena de artă vizuală locală...
Expoziția Iași – Capitală regală, dispusă pe simezele Muzeului Municipal din Iași în perioada iunie-iulie...
Deși nu s-a aflat printre filmele premiate anul acesta la TIFF, filmul lui Marc Crehuet El rei borno (Regele cu un...

Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral