Eco-drepturi, eco-datorii și etica mediului: o lectură pentru un viitor moral

Tudor-Ștefan Rotaru Publicat la: 31-07-2017

Cumva surprinzător pentru cariera sa academică, puternic centrată pe probleme de epistemologie și filosofia științei, profesorul universitar Constantin Stoenescu, membru al Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București, publică în 2016, la Editura Institutul European, lucrarea Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice. Surprinzător, pentru că textul  vine să ilustreze un nou domeniu de interes academic al profesorului și o arie de studiu mai puțin conectată cu restul lucrărilor sale, pentru a da glas iubirii sale pentru natură. De altfel, omul iubitor de natură s-a manifestat ca simplu admirator al acesteia, ca titularul unui curs de etica mediului și dezvoltare durabilă, precum și ca activist în societatea civilă după 1989.

Întins pe 250 de pagini, textul este structurat în unsprezece capitole grupate în patru părți. În prima parte, „Etica mediului ca proiect teoretic”, profesorul descrie felul în care a luat naștere o etică a mediului ca domeniu rezervat filosofilor de meserie, destinul excepțional al acesteia în Statele Unite, rolul, tendințele și factorii săi de noutate, precum și obiecțiile la un astfel de proiect. Mai departe, profesorul dezbate implicațiile pe care le are o extindere a sferei moralității, după ce principii se operează o astfel de extindere, limitele sale, precum și concepte-cheie precum statutul moral, însemnătatea morală, valoarea intrinsecă și interese ierarhizate, fără de care este dificil un discurs cu sens privind sfera considerațiilor morale în probleme de mediu. Profesorul Stoenescu dezbate cu neutralitate în jurul nucleului holism-antropocentrism și încheie prima parte prin argumente în favoarea existenței unei etici a mediului. În a doua parte, „Paradigme în etica mediului”, autorul intră într-o interesantă analiză filosofică (clasică?) a conceptelor de drept și datorie, interogând posibilitatea ca astfel de concepte să fie aplicate animalelor, tuturor ființelor vii, peisajelor, ecosistemelor sau naturii ca întreg. El încheie această parte printr-o testare a diverselor cadre teoretice asupra viziunii de ecologie profundă. Partea a treia, „Omul în ecosferă”, aduce o plăcută schimbare de ritm, pentru că profesorul Stoenescu pune probleme etice concrete, cum ar fi: vânătoarea, etica cercetării pe animale, binomul domestic-sălbatic sau vegetarianismul. Mai mult, el explorează soluții filosofice concrete: variații de contractualism (dreptate între generații) și ecofeminism (îndepărtarea omului de natură manifestă caracteristici masculine). Nu în ultimul rând, autorul experimentează felul în care o etică a mediului se poate plasa într-un context global. Cartea se încheie cu un studiu de caz privind exploatarea de la Roșia Montană, o aplicație practică reușită prin care situația amintită este analizată printr-o bogăție de cadre teoretice și soluții de etică aplicată.

Autorul lucrează minuțios, jonglează cu lejeritate printre multitudinea de cadre teoretice mai vechi și mai noi, arată o gândire mai mult decât experimentată în filosofie, discută cu o neutralitate neașteptată conceptele și soluțiile avansate în etica mediului. Fiecare secvență a discursului face proba unei gândiri critice, cu trimiteri spontane la alți autori sau concepte, formulează coerent argumente pro și contra ori denunță punctele slabe ale construcțiilor amintite. Sunt menționate atât numele mari din filosofia clasică (Aristotel, Kant, Bentham, Mill), cât și autori de renume din etica modernă (Singer, Rolston, Varner). Textul este bogat în redundanțe, uneori în detrimentul structurii discursului, însă reprezintă o bogată sursă de argumente care pot fi folosite cu succes de orice titular al unui curs universitar de etică sau științe politice. În totalitatea ei, lucrarea depășește nivelul unui curs universitar, fiind mai curând accesibilă cercetătorilor cu o bază în filosofie sau (bio)etică.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral