Conformitate, cooperare sau individualism

Oana Maria Nicuță Publicat la: 18-10-2017

Deschisă la sfârșitul lunii iulie în Iași, simultan la Palatul Culturii și Borderline Art Space, expoziția Omul mulțime, semnată de grupul artistic Lolo & Sosaku și curatoriată de Laura Tammen, ne aduce în prim-plan o reflecție asupra modului în care colectivitatea acționează și se impune la nivel social prin intermediul proceselor creative. Remarcabil este faptul că lucrarea nu se dorește a fi o reprezentare vizuală a temei muncii – și a acțiunii colective –, ci încapsulează aceste teme în reprezentări sculpturale cinetice și abstracte.

Colectivitatea devine un concept dinamic, aflat într-o perpetuă mișcare ritmică, egală sieși. Sculpturile cinetice, cele două piese centrale ale proiectului expozițional, afirmă ciclic acest lucru. Dancer este o sculptură de mari dimensiuni plasată în holul central al Palatului Culturii din Iași, în ambianța arhitecturii neogotice a iconicei clădiri ieșene. De formă rombică, ce se contractă și se desface la intervale regulate de timp, sculptura devine un liant între cupluri de forțe complementare, dar a căror acțiune definește conceptul lucrării – un dans ritualic, mecanic și rece, devenit o metaforă a interacțiunii sociale vii, tocmai prin contrastul pe care-l creează cu mediul arhitectural ambiental. Acest contrast între formele metalice rectangulare ale instalației mobile și jocul inert al detaliilor gotice ale Palatului Culturii, cărora le este temporar insuflată viață, poate sugera nu doar dialectica între contracția și expansiunea maselor populare sau între modernism și tradiție, ci și opoziția între caracterul repetitiv al muncii manuale, devenită rutină, aflată în contrapondere cu creativitatea de tip artistic.

Camera centrală a galeriei Borderline Art Space este ocupată de o cruce asimetrică rotativă, care ocupă tot spațiul prin ritmul mișcării sale circulare. Fără vreo semnificație religioasă, crucea reflectă mai degrabă coordonatele noastre existențiale – spațiul și timpul –, insistând din nou asupra ciclicității și repetiției. Asemănătoare unei uși rotative, aceasta obstrucționează temporar spectatorul invitat să exploreze camera, creând un tip de interacțiune dinamică, ce provoacă modalitatea statică, tradițională de contemplare estetică. Privitorul este invitat involuntar să depășească acest obstacol pentru a fi capabil să observe întregul ansamblu expozițional. Un alt element important al acestei instalații este factorul de eroziune pe care-l implică prin lovirea constantă a pereților galeriei, care materializează opera artei, în pofida caracterului său absurd, sisific și aparent inutil. Acest factor îl regăsim și la cele două lucrări plasate la intrarea în expoziție, Esquema I și Esquema II, două plăci de fier pe care au rămas ca elemente demonstrative și mărturii urmele instrumentelor cu care a fost creată sculptura dinamică centrală.

Pe lângă elementul dinamic al sculpturilor realizate de artiști, cel sonor completează aproape natural mediul galeriei. Rotația produce un scârțâit metalic deranjant, constant dublat de lucrarea audio Omul mulțime, difuzată în întregul spațiu al galeriei Borderline Art Space. Mai precis, Omul mulțime este o mărturie vie a colaborării dintre artiști și diferiți executanți (tehnicieni, ingineri, vânzători de piese etc.) în realizarea lucrărilor expuse, mărturie păstrată prin înregistrarea sunetelor realizate în timpul producției pieselor și a ansamblului. Lucrarea rămâne astfel o reflecție socială asupra procesului de producție dinamică, colectivă, dar și a spațiului public înconjurător care face parte mereu din acțiunea noastră comună.

Curatoarea expoziției explică titlul proiectului prin conceptul lui Ortega y Gasset, hombre masa. Se încearcă astfel o relaționare a felului în care au acționat mișcările în masă ale ideologiilor din istoria recentă europeană, dar și globală și a modului în care colectivitatea, văzută ca masă, funcționează la nivelul contextului mondial actual. În eseul Omul mulțime, publicat în 1930, Ortega y Gasset trage, de fapt, un semnal de alarmă asupra crizei politice care evolua în societatea occidentală interbelică, reclamând conformitatea maselor în opoziție cu libertatea și creativitatea individuală, atât de necesare dezvoltării armonioase a unei societăți. Observăm din această perspectivă cum conceptul expoziției de față se conturează clar în jurul opoziției dintre conformismul orb și cooperarea conștientă, dintre complezență și sacrificiul pe care-l presupune angrenarea într-o muncă sau un proiect colectiv. Iar interogațiile deschise de acest proiect artistic în contextul tot mai tulbure al politicii populiste ce pare să guverneze astăzi la scară globală par să fie tot mai actuale, mai urgente și mai neliniștitoare, asemeni scârțâitului metalic al lucrării ce erodează cu fiecare mișcare pereții galeriei în care este amplasată.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral