Românii din regiunea Cernăuți au adresat un memoriu Comisiei de la Veneția

Publicat la: 07-12-2017

Reprezentanții comunității românești din regiunea Cernăuți au adresat un memoriu Președintelui Comisiei de la Veneția, Gianni Buquicchio, și secretarului general al Consiliului Europei, Thorbjørn Jagland – informează Agenția BucPress.

 

Preşedintelui Comisiei de la Veneţia, dl Gianni Buquicchio

11 octombrie 2017

 

Excelenţa Voastră,

Comunitatea românofonă din Ucraina își exprimă totala dezaprobare față de noua Lege a educației adoptată la 5 septembrie 2017 de către Rada Supremă a Ucrainei, care prin art. 7 prevede anularea treptată a învățământului în limbile minorităților naționale, limitând funcționarea școlilor cu limbile de predare ale minorităților naționale la ciclul primar (clasele I-IV) și preconizând în perspectivă trecerea totală doar la limba ucraineană de predare. E o situație fără precedent în secolul XXI, când o țară din centrul Europei, care se proclamă democratică și civilizată, aspirantă la Uniunea Europeană, desființează un întreg sistem de educație al minorităților naționale doar pentru faptul că acesta se desfășoară în altă limbă decât cea a etniei majoritare.

Școala românească din actuala Ucraină are tradiții de 200-300 de ani. Ea a funcționat aproape un secol și jumătate sub stăpânirea austro-ungară și mai mult de jumătate de secol sub stăpânirea sovietică, dar niciodată nu a fost atât de dur atacată ca în timpul actualei guvernări, când se atentează fățiș la dreptul minorităților de a-și păstra limba maternă și identitatea națională. Scopul forțelor politice aflate la putere în Ucraina este asimilarea prin ucrainizarea forțată a comunităților minoritare. Pentru justificarea acestui proces de ucrainizare în fața opiniei publice interne și internaționale, se vehiculează ideea, intens mediatizată în mass-media ucraineană, că minoritățile naționale din Ucraina pun în pericol însăși existența statului. Se afirmă, la nivelul forțelor politice aflate la guvernare, că multiculturalitatea și multilingvismul sunt o amenințare pentru actualul stat ucrainean și este de datoria actualei guvernări să absoarbă orice element alolingv prin contopirea minorităților etnice în națiunea ucraineană, sfidând astfel principiul general european al „unității în diversitate”. Această dorință a actualului regim politic de la Kiev de a asimila cât se poate de rapid etniile minoritare trăitoare de secole pe teritoriul Ucrainei este prezentată opiniei publice ucrainene și internaționale într-o manieră cinică, ce amintește de stilul propagandei totalitariste de la mijlocul secolului trecut, ca o binefacere pentru minoritarii etnici. Și asta în pofida faptului că nici o minoritate etnică din Ucraina nu a solicitat autorităților ucrainene integrarea prin asimilare. Dimpotrivă, minoritățile, ca parte componentă a poporului multietnic ucrainean, își doresc păstrarea specificului propriu identitar.

Nu actualei puteri îi aparține decizia deschiderii de școli românești în teritoriile actualului stat ucrainean. Aceste școli au o vechime de secole, statul ucrainean moștenindu-le de la statul sovietic, care, la rândul său, le-a moștenit de la statul român, iar statul român, de la statul austriac (în cazul Bucovinei). Există o veche și sănătoasă tradiție a școlilor românești din Ucraina. Identitatea noastră națională datorează foarte mult acestei tradiții. Or, forțele politice aflate în prezent la guvernare doresc să distrugă, cu acceptul nostru expres sau tacit, actualul sistem de educație în limba maternă. Pierzând școala națională, ne vom pierde și ființa națională. Fiind loiali față de statul ucrainean, noi nu vom renunța niciodată la identitatea noastră națională.

Recenta lege a educației a fost adoptată în condițiile lipsei totale de transparență. Articolul 7 a fost strecurat în lege în ultimul moment și practic nu a fost supus dezbaterii în parlament. Iar reacțiile dure la prevederile acestui articol de lege discriminatoriu demonstrează clar că acestea trebuiau făcute publice cu mult înainte de data adoptării legii și supuse dezbaterii publice în mass-media și în societatea civilă. Nici comunitatea românească, nici celelalte minorități naționale care încă mai beneficiază de învățământ în limba maternă n-au fost consultate în perioada premergătoare adoptării legii. La numai câteva zile după adoptarea legii, o comisie a Ministerului Educației și Științei din Ucraina a și sosit în regiunea Cernăuți spre a-i intimida și îndemna pe directorii și profesorii din școlile românești să pregătească terenul pentru implementarea cu celeritate a legii, în special a discriminatorului art. 7 al acesteia.

Referitor la aspectele legale ale art. 7 din Legea educației, menționăm următoarele: prin Apelul Radei Supreme a Ucrainei din 28 august 1991 către toți cetățenii Ucrainei de toate naționalitățile, „Prezidiul Radei Supreme a republicii afirmă cu responsabilitate că declararea independenței Ucrainei nu va duce nicidecum la lezarea drepturilor persoanelor, indiferent de naționalitate”. În Apel se mai spune că „Ucraina (…) va asigura tuturor cetățenilor drepturi politice, economice și sociale egale, libertate deplină pentru dezvoltarea tuturor limbilor și culturilor naționale”.

Declarația drepturilor naționalităților din Ucraina spune clar că „statul ucrainean își asumă obligația privind crearea condițiilor necesare dezvoltării tuturor limbilor și culturilor naționalităților” (art. 2), precum și „libera folosire a limbilor materne în toate domeniile vieții sociale, inclusiv în învățământ…” (art. 3).

Articolul 7 din Legea învățământului încalcă în mod flagrant prevederile Legii Fundamentale a Ucrainei. Conform art. 10 din Constituție, „în Ucraina este garantată libera dezvoltare, folosire și protecție a limbii ruse, precum și altor limbi ale minorităților naționale”. Iar art. 22 din Constituție a stabilit că „drepturile constituționale sunt garantate și nu pot fi abrogate. La adoptarea noilor legi sau la modificarea acestora nu se admite restrângerea conținutului și volumului drepturilor și libertăților existente”. Art. 53 din Constituție, după ce stabilește în alin. 1 că „învățământul mediu general este obligatoriu”, vine cu precizarea, în alin. 4, că „cetățenilor ce aparțin minorităților naționale, conform legislației în vigoare, li se garantează dreptul de a studia în limba maternă sau a limbii materne în instituții de stat și comunale sau prin intermediul societăților național-culturale”, fără a restricționa acest tip de învățământ doar la ciclul primar (clasele I-IV). Așadar, prin alin. 4 coroborat cu alin. 1 din art. 53 al Legii Fundamentale a Ucrainei, statul garantează minorităților naționale învățământ mediu general în limba maternă. Câtă vreme Ucraina recunoaște și asigură principiul supremației dreptului, iar Constituția Ucrainei are forță juridică supremă (art. 8), legile și alte acte normative adoptate în baza Constituției trebuie să fie conforme cu Constituția (art. 8). Or, art. 7 din Legea educației contravine acestei prevederi constituționale (de parcă aceasta nu ar fi obligatorie), anulând minorităților naționale dreptul la învățământ mediu general în limba maternă. Drepturile și libertățile constituționale ale persoanei și ale cetățeanului nu pot fi restrânse decât în cazurile stabilite prin Constituție (art. 64, alin. 1), iar Constituția nu prevede un astfel de caz pentru restrângerile din art. 7 ale noii legi a educației. Pe de altă parte, conform art. 19, alin. 2 din Constituție, organele puterii de stat și de autoguvernare locală și angajații acestora au obligația să acționeze doar în temeiul, în limitele și în conformitate cu modalitățile stabilite prin constituție și legile în vigoare ale Ucrainei. Or, prin adoptarea de către Rada Supremă a Ucrainei a art. 7 din Legea educației, forul legislativ al Ucrainei și-a depășit atribuțiile prevăzute de Legea Fundamentală. Totodată, prevederile art. 7 din noua lege a educației sunt contrare prevederilor Legii Minorităților Naționale din Ucraina (art. 6), prin care „statul garantează tuturor minorităților naționale dreptul la autonomie național-culturală: folosirea și educația în limba maternă…” Art. 7 contravine, de asemenea, legii privind bazele politicii lingvistice de stat din Ucraina. Art. 20, pct. 2, statuează că „cetățenilor Ucrainei li se garantează dreptul la educație în limba de stat sau în limbile regionale sau minoritare. Acest drept este asigurat prin rețeaua de grădinițe, școli medii generale, extrașcolare, instituții de stat și comunale pentru învățământul tehnico-profesional și superior cu limba de predare ucraineană sau cu alte limbi de predare…” Acest articol este în opoziție și cu pct. 8 al art. 20 al legii respective, prin care „în instituțiile de stat și comunale cu predare în limbile regionale disciplinele vor fi predate în limbile regionale (cu excepția limbii și literaturii ucrainene, a căror predare se va efectua în limba ucraineană)”.

Câtă vreme nu se respectă primatul tratatelor internaționale asupra legislației interne prevăzut prin art. 19, alin. 2 din Legea Ucrainei privind Tratatele internaționale, prevederile art. 7 contravin obligațiilor și angajamentelor internaționale ale Ucrainei. Restrângerea educației minorităților naționale doar la ciclul primar este contrară prevederilor art. 13 din Tratatul cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare între România și Ucraina (din 1997) prin care părțile recunosc că „persoanele sus-menționate au dreptul să fie instruite în limba lor maternă, într-un număr necesar de școli și instituții de stat pentru învățământ și specializare, situate ținând seama de răspândirea geografică a minorităților respective”.

La fel, prin Declarația privind principiile de cooperare între Republica Ungară și RSS Ucraineană privind asigurarea drepturilor minorităților naționale din 1991 (art. 10), încorporată în Tratatul privind bazele bunei vecinătăți și cooperării între Ucraina și Republica Ungară „părțile sunt de acord să asigure minorităților naționale condițiile necesare pentru învățarea limbii materne sau să studieze în limba maternă la toate nivelurile de învățământ”. Față de prevederile art. 24, alin. 2 coroborate cu art. 9, alin. 1 din Constituția Ucrainei, aceste obligații ale Ucrainei sunt aplicabile și pentru celelalte minorități naționale.

Art. 7 din noua Lege a educației contrazice prevederile art. 14, pct. 2 din Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale, precum și prevederile pct. 75 din Raportul explicativ la Convenție. Aceasta deoarece, în cazul comunității românești, există o cerere suficientă pentru învățământ în limba maternă. În acest sens s-au pronunțat recent atât consiliile raionale Noua Suliță, Herța și Hliboca ale regiunii Cernăuți, cât și majoritatea absolută a colectivelor de profesori, învățători și părinți din localitățile compact locuite de etnicii români. Art. 7 introduce elementul de discriminare, pe de o parte, între minoritățile naționale și națiunea titulară, iar pe de altă parte, între minoritățile naționale și popoarele băștinașe, ceea ce vine în contradicție cu prevederile art. 24 din Constituție. Totodată, trecerea după școala primară la o altă limbă de predare este contraindicată și din punctul de vedere al normelor pedagogice, stagnând dezvoltarea firească a copilului. Atragem atenția că noi, românii din Ucraina, suntem populație autohtonă pe pământurile pe care le locuim din vechime. Art. 7 din noua Lege a educației se află în contradicție flagrantă cu litera și spiritul Convenției UNESCO privind lupta împotriva discriminării în domeniul educației, întrucât are ca obiect suprimarea egalității de tratament în ce privește educația pentru minoritățile naționale în limba maternă. Art. 7 contravine și prevederilor Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, ratificată de Ucraina. În speță, art. 3, pct. 1 din Convenție statuează că „în toate acțiunile care privesc copiii, întreprinse de… autoritățile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala”. În egală măsură, statele se obligă să respecte dreptul copilului de a-și păstra identitatea (art. 7, alin. 1) și sunt de acord ca educația copilului să se facă în spiritul respectului față de limba, identitatea și valorile naționale ale acestuia (art. 29, lit. c).

Conform prevederilor art. 19, alin. 1 din Legea Ucrainei a tratatelor internaționale, prin care „tratatele Ucrainei intrate în vigoare, pentru care Rada Supremă și-a dat consimțământul, sunt parte integrantă a dreptului intern și sunt aplicate în modul stabilit pentru normele de drept intern”, obligațiile sus-menționate, asumate de Ucraina prin acorduri aferente, sunt obligatorii pe întreg teritoriul țării.

 

Excelenţa Voastră,

Având în vedere cele relatate mai sus, rugăm respectuos Comisia de la Veneția să examineze prevederile art. 7 din Legea educației vizavi de conformitatea acestora atât angajamentelor Ucrainei asumate față de Consiliul Europei privind garantarea dreptului la instruire și învățământ în limba maternă a minorităților naționale și lingvistice, cât și conformitatea prevederilor art. 7 din Legea educației normelor Constituției Ucrainei, în special, art. 8, alin. 3, 22, alin. 3, 24, alin. 3 și 53, alin. 5.

 

Cu deosebită considerație,

Vasile Tărâțeanu, membru de onoare al Academiei Române, președintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți;

Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, redactor-șef al revistei Glasul Bucovinei;

Ion Popescu, președintele Uniunii Interregionale „Comunitatea românească din Ucraina”, asociat onorific al Consiliului Europei, deputat al poporului din Ucraina de legislaturile 2, 3, 5, 6 și 7;

Aurica Bojescu, președintele Centrului Bucovinean independent de Cercetări Actuale;

Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”;

Iurie Levcic, președintele Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești, Cernăuți;

Elisabeta Penteleiciuc, președintele Uniunii Societăților Românești „Pentru Integrare Europeană” din regiunea Cernăuți;

Ilie T. Zegrea, președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți;

Nicolae Toma, președintele Societății Jurnaliștilor Români Independenți din regiunea Cernăuți;

Mircea Pilat, președintele Asociației Științifico-Pedagogice Republicane „Aron Pumnul”;

Vitalie Zâgrea, președintele Ligii Tineretului Român „Junimea” din regiunea Cernăuți;

Marin Gherman, președintele Centrului Media BucPress, Cernăuți;

Octavian Bivolaru, președintele Societății „Golgota” a românilor din Ucraina;

Maria Andrieș, redactor-șef adjunct al ziarului Zorile Bucovinei;

Vladimir Acatrini, președintele Societății Bibliotecarilor Bucovineni.

Sursa foto: Irakli Kobakhidze

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe