Republica Moldova: „Quo vadis?” sau Cine trage sforile în politica de peste Prut?

Aurelia Peru-Bălan, Chișinău Publicat la: 07-12-2017

Cred că nu voi greși afirmând că politica moldovenească este construită astăzi pe multă conspirație, populism și cinism. Alegerile prezidențiale din toamna lui 2016 au divizat și mai mult societatea în electoratul pro-Vest și electoratul pro-Est. Deși a făgăduit că va fi un președinte al tuturor – și al celor care l-au susținut, și al celor care nu i-au acordat vot de încredere –, ajuns în instituția prezidențială, Igor Dodon a continuat retorica electorală a Partidului Socialiștilor, chiar dacă nu mai este șef de partid.

Cadrul normativ interzice apartenența președintelui la vreun partid politic. Igor Dodon a obținut 52% din sufragii față de contracandidata sa, Maia Sandu, cu 48 %. Totuși, unele surse din presa de opoziție susțin că victoria liderului PSRM nu ar fi fost posibilă fără sprijinul tacit al liderului (atunci) informal al Partidului Democrat, Vlad Plahotniuc. Partajarea puterii între cei doi politicieni – Igor Dodon și Vlad Plahotniuc – rămâne a fi un subiect savuros în mediul politic din Republica Moldova. Incompatibilitatea mediatizată dintre președintele republicii, pe de o parte, și Parlament și Executiv – ambele controlate de PDM –, pe de altă parte, mențin în permanentă alertă opinia publică. Recent, scandalul legat de refuzul președintelui Dodon de a-l numi pe tânărul Eugen Sturza, înaintat de șeful Executivului, Pavel Filip, în calitate de ministru al Apărării, a tulburat și mai mult apele politicului moldovenesc. Potrivit deciziei Curții Constituționale, lgor Dodon a încălcat deliberat Constituția. Sesizată de guvern, Înalta Curte a găsit soluția potrivită pentru a evita procedura de impeachment. Astfel, în sensul articolului 91 din Constituție, Curtea a constatat că președintele Republicii Moldova se află în imposibilitate temporară de a-și exercita atribuția în cauză, ceea ce justifică instituirea interimatului funcției. Interimatul se asigură, în ordine, de președintele parlamentului sau de prim-ministru. Astfel, scandalosul decret a fost semnat de către purtătorul de cuvânt al PD, Andrian Candu.

Creând un precedent, Curtea Constituțională de la Chișinău a deschis cutia Pandorei. La orice ulterioară încăpățânare a șefului statului, interimatul funcției poate fi preluat de președintele parlamentului sau șeful executivului (!). Nu excludem însă faptul că, potrivit scenariului și distribuției de roluri, așa se va guverna RM până la următoarele alegeri parlamentare din 2018. Ca urmare a acestor acțiuni, șeful statului a acuzat Curtea Constituțională de uzurparea puterii în stat, iar ex-președintele republicii, comunistul Vladimir Voronin, a declarat că cei șase judecători au transformat Constituția țării în cârpă. Deloc lipsită de relevanță este și postarea controversatului om de afaceri, primarului de Bălți, ascuns de autorități la Moscova. Adrian Usatâi sugerează că aceasta ar face parte din schema diabolică a lui Vlad Plahotniuc de a ocupa funcția de premier, chiar dacă liderul PDM a negat public acest zvon. Astfel, „Dodon ar mai putea fi înlăturat pentru zece minute” din funcția de președinte, ca și în ziua de 20 octombrie, „pentru ca Plahotniuc să fie numit premier”. Decretul în acest caz va fi semnat iarăși de președintele parlamentului, Andrian Candu. Din acest moment, doi lideri politici invocă uzurparea puterii în stat. Asta după ce președinta PAS, Maia Sandu, a depus acum câteva săptămâni la Procuratura Generală un demers împotriva lui Vlad Plahotniuc, pe care îl acuză de încălcarea art. 339 din Codul penal – uzurparea puterii în stat.

În pofida sau în virtutea acestor evenimente, suspiciunea că rolurile lui Dodon, pro-Esticul, și Plahotniuc, pro-Occidentalul, au fost din start partajate persistă în continuare. Totuși, coaliția majoritară, de fapt PDM, a fost foarte precaută în privința unui președinte socialist. Chiar dacă moldovenii au revenit, după 16 ani, la alegerea președintelui prin vot direct și universal, după scrutin, au fost limitate o parte dintre puținele atribuții constituționale ale șefului statului într-o republică parlamentară. Bunăoară, Departamentul Protecție și Pază de Stat, Serviciul Intern de Securitate, care anterior se aflau sub control prezidențial, au fost transferate sub auspiciile Executivului. Mai mult, atât președintele parlamentului, cât și prim-ministrul au refuzat să participe la ședințele Consiliului Suprem de Securitate de pe lângă Președintele RM.

Într-un interviu acordat recent unui post de televiziune de la Chișinău, Igor Dodon a declarat că, pentru a pune stavilă acestor acțiuni de intimidare a președintelui, Moldova are nevoie de un regim de guvernare prezidențială, dând de înțeles că un grup de constituționaliști se ocupă deja de acest subiect. Acesta consideră că puterea politică trebuie să fie exercitată pe verticală, invocând modelul SUA sau modelul Lucașenco (Belarus). În acest sens, membrii și simpatizanții PSRM au demarat o campanie națională de colectare a semnăturilor pentru desfășurarea unui referendum pe tema instituirii formei prezidențiale de guvernare. Socialiștii speră să obțină peste 1,5 milioane de semnături.

Așadar, agenda prezidențială include actualmente câteva subiecte stringente: extinderea prerogativelor prezidențiale, obținerea statutului de stat-observator în Uniunea Eurasiatică și interzicerea unionismului prin lege. Igor Dodon a avut o retorică antiunionistă și în campania prezidențială, dar în nici un caz românofobă. Vă amintiți, probabil, declarația făcută într-o dezbatere electorală – „Frate, frate, dar brânza-i pe cu bani!”. Dodon, de altfel, ca și președintele PCRM Voronin, este însă deranjat de discursurile unioniste din țară. Acesta vrea să interzică prin lege partidele unioniste din Republica Moldova. Recentele vizite peste Prut ale ex-președintelui român Traian Băsescu, care a devenit președinte de onoare al partidului unionist Partidul Unității Naționale (PUN), condus de ex-liberalul Anatol Șalaru, a dat apa la moara antiunionismului. Cu cât Băsescu va avea o campanie unionistă mai vehementă în Republica Moldova, cu atât mai mult va insista Igor Dodon pentru interzicerea unionismului. Aflat la Chișinău, Traian Băsescu a declarat că, fiind membru al Consiliului European de 10 ani, în calitatea sa de șef de stat, s-a convins de faptul că nici un stat membru al UE nu dorește aderarea Moldovei la această structură politică, iar singura cale de a fi admisă în marea familie europeană ar fi unirea cu România. După prăbușirea Partidului Liberal și compromiterea imaginii acestui partid unionist, se cristalizează, din perspectiva alegerilor parlamentare din 2018, un alt actor electoral care va avea ca prioritate politică unirea, partidul PUN. Mai mult, Dodon vrea ca legislația națională să interzică dubla cetățenie pentru persoanele cu funcții înalte în stat. Este o aluzie la adresa Curții Constituționale, unde patru membri dețin cetățenia română, dar și a purtătorului de cuvânt Candu, de asemenea deținător al cetățeniei statului român, care a anunțat recent că ar putea deveni deputat în parlamentul de la București, iar Băsescu, în parlamentul de la Chișinău. Aceste declarații, deocamdată, nu fac decât să alimenteze zona populismului și simpatia electoratului socialist de stânga, întrucât actuala arhitectură parlamentară nu i-ar permite șefului statului să-și implementeze opțiunile politice și electorale. Fracțiunea socialistă numără 24 de membri, iar comuniștii, din 21 de deputați în 2014 au rămas doar cu șapte, ca rezultat al misteriosului traseism politic în Legislativul de la Chișinău. Deci, stânga parlamentară adună astăzi doar 31 de voturi vizavi de majoritatea simplă de 51 de voturi. Grație acestui fenomen, PDM, care a trecut pragul electoral cu 19 deputați în scrutinul din 2014, în prezent are 41 de voturi și dictează politicile din țară. Prima ruptură surprinzătoare și cu importanță strategică, care a precedat votarea Cabinetului Filip, a fost aderarea celor 14 comuniști la fracțiunea democraților. Mai târziu, plecările sporadice ale deputaților din PL și PLDM au devenit o tradiție în legislativul moldovean. Cel mai recent gest de abandonare a fracțiunii PL a fost cel al omului de afaceri Iurie Dârda, unul dintre sponsorii Partidului Liberal. Toți acești „independenți” votează în continuare alături de fracțiunea PDM (!).

Prezența Moldovei în Uniunea Eurasiatică este principalul atu în mandatul președintelui Dodon. Frecventele întrevederi cu Țarul de la Kremlin au devenit subiect de ironie în presa națională, exceptând, desigur, presa afiliată. PSRM (Dodon) controlează actualmente două posturi de televiziune – NTV Moldova și Accent TV. Dodon vrea relații bune și cu Estul, și cu Vestul, declarând că Moldova nu are nevoie de unii prieteni împotriva altora. Astfel, șeful statului consideră că eventuala aderare la spațiul Eurasiatic nu va afecta acordul de asociere a RM cu UE. Drept argument aduce Armenia, care a semnat cu Uniunea Europeană acordul de „parteneriat intensiv”, dar face parte și din spațiul Uniunii Eurasiatice. Dodon promite să supună acest subiect opiniei publice într-un referendum național. De altfel, dacă ideea referendumului va eșua, așa cum s-a întâmplat și în cazul inițiativei președintelui Dodon de a desfășura în 24 octombrie 2017 un referendum consultativ pe marginea mai multor subiecte, între care și așa-numita Lege a miliardului, președintele va avea un atu pe care nu-l va rata: Sunt blocat! Republica Moldova trebuie să fie prezidențială! Dilema care provoacă astăzi multe semne de întrebare: este oare sincer șeful statului sau revenim la ipoteza de la începutul acestui articol, și anume că rolurile sunt atât de viclean partajate, încât Moldova va rămâne în continuare ostatica manipulărilor politice interne și a jocului geopolitic în care marile puteri nu aud niciodată vocile popoarelor mici?

Legenda foto: Vlad Plahotniuc, președintele PDM; Igor Dodon, președintele RM

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe