Partidul de stânga – ideal şi realitate

Maria Cernat Publicat la: 07-12-2017

Idealul de partid și politician reprezintă una dintre cele mai tentante fantezii erotico-politice ale momentului. Năzuinţele noastre sincere și profunde vin să compună imaginea irizată a liderului și a partidului care să ne conducă pe noi, cei mulţi și doritori, spre viitorul luminos al progresului și bunăstării. Întregul eșafodaj al politicii actuale datorează atât de mult imaginaţiei și reprezentărilor fanteziste asupra realităţii, încât orice discuţie riscă să se piardă în noi și noi fantasme fără nici o legătură cu meschinele lupte pentru putere. Asta nu înseamnă că trebuie să excludem cu totul fantezia din discuţie. Dezbaterile politice au drept ţintă un discurs cât mai raţional și detașat. Teoria politică este făcută de cele mai multe ori de bărbaţi albi care se pretind raţionali. Dar iată, fără imaginaţie și fantezie nu putem avansa. Aceste constructe mintale sunt însă rezultatul unor condiţionări culturale, istorice, economice. Astfel, România ultimelor decenii a fost dominată de idealul purităţii, al liderului incoruptibil care să învingă într-o luptă de proporţii epice hidra corupţiei. Acum mai mult decât oricând, limbajul sobru al comunicării politice a fost penetrat de „meme”, de „gif”-uri, de retranspuneri postmoderne în limbajul politic ale scenelor, personajelor, imaginilor, mesajelor specifice culturii de masă care fac deliciul publicului consumator. Încerc să mă îndepărtez pe cât posibil de asemenea reprezentări de basm atunci când încerc să schiţez imaginea unui partid ideal de stânga.

Pentru a citi integral acest articol te invităm să cumperi revista sau să te abonezi.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe