Dilema postcolonialismului: azilant, refugiat sau imigrant

Florian Bichir Publicat la: 07-12-2017

Dezbaterea publică privind migranţii și refugiaţii care au ajuns în Europa a fost și este foarte emoţională. Este evident că ne confruntăm din ce în ce mai mult cu o paradigmă complet nouă pentru migraţia mondială: departe de a fi determinată doar de o criză umanitară specifică sau de o gestionare necorespunzătoare a frontierelor, valul recent este, probabil, doar o manifestare a unui fenomen mai amplu, care afectează Europa mai mult decât alte părţi ale lumii. Într-o oarecare măsură, chiar abordările UE în ceea ce privește dezvoltarea sau consolidarea stabilităţii s-au bazat pe presupunerea că oamenii care se recuperează din situaţii conflictuale ar rămâne în ţările și comunităţile lor. Așa cum arată Roderick Parkes, „Migraţia globală există și va rămâne: conectivitatea și demografia, insecuritatea și instabilitatea formează o ordine a lumii noi și rapid evolutive, iar aceste dinamici vor afecta Europa semnificativ, în condiţiile în care este considerată a fi atât un paradis sigur, cât și un loc în care un viitor mai bun poate fi materializat într-adevăr. Acest lucru, împreună cu nevoia incontestabilă a aportului unor generaţii mai tinere din cauza «deficienţei noastre demografice», este vestea bună. Vestea mai puţin bună este că încă lipsește o dezbatere de politică echilibrată cu privire la provocările și oportunităţile pe care acest fenomen le creează, începând cu implicaţiile mai extinse ale politicii externe”.

Pentru a citi integral acest articol te invităm să cumperi revista sau să te abonezi.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe