Realinieri şi retrageri: note asupra crizei europene

Cosmin Cercel Publicat la: 07-12-2017

De vreo doi ani, deja, pare că timpul nu mai are răbdare. Nici cu noi, și cu atât mai puțin cu aranjamentele juridico-politice ale Bătrânului Continent. Precipitarea evenimentelor de la ultimele lupte, pe frontul datoriilor suverane din vara lui 2015, la criza refugiaților, la tragedia de la Colectiv, la atentatele de la Paris, Bruxelles, și Germania, la Brexit și alegerile din SUA, derivele autoritare din Polonia, Ungaria sau Turcia, convulsiile independenței catalane punctează o panoplie disparată de simptome ale unei accelerări a istoriei pe care cu greu o puteam bănui în cea mai bună dintre lumile posibile promise de consensul de la finele Războiului Rece. Trăim o criză în care semnele unei noi ordini sunt încă greu de înțeles. Dar o asemenea ruptură cu trecutul nu prezintă nici marca unei schimbări revoluționare, nici o direcție precisă. Prezentul e dezarticulat, coordonatele par să fie în continuă mișcare și falii tectonice par să se ridice între promisiunile ideologice ale ordoliberalismului dublat de democrație liberală și realitatea frustă a unui neoliberalism tot mai deschis la o colaborare cu autoritarismele de diferite culori și rădăcini ideologice.

Pentru a citi integral acest articol te invităm să cumperi revista sau să te abonezi.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe