Stânga-dreapta – un clivaj peren (nu doar politic)

Radu Carp Publicat la: 07-12-2017

Alegerile din Europa din ultima vreme au relevat eșecul partidelor de stânga, ascensiunea partidelor populiste și a liderilor populiști, antisistem. Înseamnă aceasta sfârșitul clivajului tradițional stânga-dreapta? Pentru a răspunde la această întrebare, ar fi util de văzut felul în care știința politică s-a raportat la această dihotomie. Norberto Bobbio a publicat Dreapta și stânga în 1994, cu puțin timp înainte de alegerile din acel an din Italia, care aveau să marcheze apariția unei noi mișcări politice, Forza Italia. Atunci când interpreții acestui fenomen prevesteau dispariția stângii și dreptei, Bobbio formula argumente în favoarea păstrării acestei distincții. Contrapunerea stângii și dreptei reprezintă pentru Bobbio un caz de gândire dualistă, cu motivații psihologice, sociologice, istorice și chiar biologice. Mai mult, există dualități în care cei doi termeni sunt nu doar antagonici, ci și complementari. Universul poate fi interpretat ca o sumă de entități discordante, care se îndepărtează constant sau ca o sumă de entități convergente, care sfârșesc prin a se combina pentru a da naștere unei entități superioare. Carlo Galli, într-o carte publicată în 2010, Perché ancora destra e sinistra, merge în aceeași direcție: dreapta și stânga au o semnificație bazată pe valori (egalitate vs inegalitate), politică, temporală (conservare vs progres). Galli mai face o observație pertinentă, anume că întotdeauna stânga și dreapta au fost contestate ca fiind scheme de interpretare valide pentru realitatea politică.

Pentru a citi integral acest articol te invităm să cumperi revista sau să te abonezi.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe