Ping-pong cu legile justiției

Sabin Drăgulin Publicat la: 07-12-2017

Ultimele demonstrații din România, îndreptate împotriva promovării noilor legi ale justiției, demonstrează că actualii guvernanți nu au învățat mai nimic din avertismentele primite la începutul anului 2017. Marea prioritate a coaliției PSD-ALDE este lupta pentru controlul puterii juridice. Este veriga slabă din eșafodajul actual al puterii. Ca și până acum, câștigarea alegerilor garantează controlul puterii legislative și controlul puterii executive. Fie că a fost vorba despre un partid sau de o coaliție, indiferent de culoare și de componență, puterea legislativă și puterea executivă au fost mereu subordonate câștigătorilor alegerilor și/sau celor care au intrat în coaliția de guvernare. De aceea, în democrația noastră nu a funcționat principiul separării puterilor în stat (care a fost introdus explicit în textul constituțional târziu, abia în 2003). Singura putere în stat care scapă controlului de la centru este puterea juridică.

Realizarea independenței justiției este un deziderat crucial pentru România. S-au făcut pași importanți, mai ales datorită presiunilor făcute de către Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană. Din păcate, modul în care s-a încercat realizarea independenței justiției este profund defectuos. Pentru că nu este un proces de instituționalizare, ci poartă pecetea unor personaje care nu se ridică la înălțimea cuvenită, cu realizări academice modeste, dacă nu chiar îndoielnice (vezi notele obținute în timpul facultății și doctoratele obținute – majoritatea plagiate sau compilate parțial sau integral). Iar aici nu mă refer atât la calitatea judecătorilor, cât mai ales la calitatea procurorilor.

Cel care denunță astăzi carențele Direcției Naționale Anticorupție este chiar unul dintre arhitecții actualului sistem judiciar, președintele Traian Băsescu. Criticile sale par identice cu ale liderilor PSD și ALDE. Or, cei care azi sunt acuzați că fac diferite jocuri au fost selectați tocmai de către cei care azi se plâng. Din punct de vedere instituțional, asocierea dintre DNA și SRI ar fi putut fi una benefică, de tip law enforcement, dar a ieșit cu totul altceva, care le amintește unora de poliția politică. În plus, nu a fost vorba despre o asociere instituțională, ci de asocierea dintre două personaje (Laura Codruța Kovesi și Florian Coldea), despre care se bănuiește că au promovat alte agende decât cele instituționale. Aceasta a condus la ipoteza statului paralel.

Sistemul judiciar are nevoie de reforme, dar pentru aceasta era nevoie de un consens al tuturor forțelor parlamentare. Altminteri, fie că reformele vor fi promovate de partidele mari (PSD sau PNL), fie de partidele mici, mereu va exista suspiciunea că sunt făcute în beneficiul promotorilor. Iar când cei mai mulți dintre cei anchetați, condamnați, achitați se găsesc într-o anumită parte a spectrului politic, este normal ca aceia care nu i-au votat să reacționeze.

Actualul sistem de justiție este imperfect, a generat multiple controverse, iar în avântul anticorupție au existat abuzuri, incompetență, erori judiciare, influențe politice. În ciuda acestor evidențe, responsabilii din interiorul sistemului se împotrivesc față de ideea de reformă și pentru că o văd îndreptată împotriva lor înșiși. Încă nu s-a înțeles în țara noastră că reforma este legată de modul în care funcționează instituțiile, iar nu de cei care le conduc în mod temporar, iar uneori, defectuos.

Reformele justiției trebuie să reprezinte semnul consensului dintre societate și partidele reprezentative, dintre toate părțile implicate în actul de justiție. În plus, ele trebuie să respecte standardele UE și eventual să fie deschise către standardele justiției americane. În momentul de față însă, standardele reformei par concepute la nivelul județului Teleorman. Or, dacă tot facem parte din UE și NATO, avem nevoie de standarde ale reformei concepute la nivelul Bruxelles și/sau Washington D.C.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe