Ctrl+Alt+Del

Maria Bilaşevschi Publicat la: 20-12-2017

Ce face un artist atunci când simte că nu mai poate respira, când îl agasează tot ceea ce se întâmplă în jurul său, la nivel macro sau micro, fie că este politică, ideologie, economie, confesiuni spirituale sau chiar oamenii din jur? O instalaţie, fireşte, în care artista, Ana Munteanu, jonglează şi uneşte teme universale – de la abuzul de putere, îndoctrinarea religioasă, migrația și marginalizarea la tensiunile ce pornesc de la global spre individual şi sfârşesc prin însingurare și durere. În expoziţia deschisă la Galeria „Th. Pallady” Iaşi, lucrările expuse s-au îndepărtat de arta facilă, care bucură ochiul, şi lasă raţiunea netulburată, articulând un acid comentariu la adresa diferitelor constelații și distribuții de putere. Artista se concentrează asupra mecanismelor care stau la baza sistemelor sociale și politice și asupra potențialului lor manipulator și incapacitant. O temă recurentă în analiza sa artistică este exercitarea controlului, a represiunii prin mesaje ce se inscripţionează în scoarţa conştiinţei fiecăruia prin intermediul tuturor canalelor posibile, dintre care cel mai insinuat rămâne vizualul.

Întrebarea principală care se desprinde este: în ce măsura se poate forma o identitate astăzi, când fiinţa umană se află adesea la graniţa dintre propagandă şi manipulare? Pentru a oferi un prim răspuns subtil, Ana Munteanu se foloseşte de o strategie artistică ce implică imitarea proceselor de control autoritar prin amplasarea în centrul galeriei a două manechine în mărime naturală, pe cap având un coif specific unei ultracunoscute organizaţii rasiste, iar corpul este înfăşurat într-o robă colorată, pe care se pot citi însemnele „Ctrl+Alt+Del”, personaj ce arată spre privitor cu degetul arătător întins într-o manieră ce aminteşte de personajele posterelor de recrutare americane sau britanice din Primul Război Mondial. În faţa acestor păpuşi, tindem să nu observăm ţinta, colimatorul ce ne urmăreşte mişcarea.

Lozincile politice ori cuvintele de propagandă mutidirecţională ce impun modul în care să acţionezi ori să simţi devin un material artistic ce apelează la informaţiile sedimentate în memoria colectivă. Naraţiunea Anei Munteanu pune privitorul în mijlocul triadei sistem-divinitate-sine, oferindu-i acestuia ocazia să se desprindă de pânza pe care stă conturat fără chip, doar cu o mască, pentru a se elibera. Însă nici această eliberare nu este tocmai uşoară, căile de salvare sunt puţine şi ţin de disponibilitatea fiecăruia de a se privi pe sine în oglinda discret amplasată, în care se reflectă doar în trecere. Artista nu expulzează omul, ci doar exorcizează simbolurile care duc la dezumanizarea acestuia.

Un semn recurent ce apare în lucrări este cel al diezului, cunoscutul hashtag sub care se adună stări, acţiuni, dorinţe, dar care în lucrările Anei Munteanu apare ca o scară pe care nu urcă şi nici nu coboară nimeni, ci doar stagnează. Într-o lucrare textilă de mari dimensiuni, tehnică mixtă, artista ordonează o serie de siluete dezorientate, prinse într-o mare pânză de păianjen împletită din sfoară, din care doar câteva personaje îşi permit, prin postură, să articuleze un ţipăt mut, cel al libertăţii. Sub forma unui happening, la vernisaj, publicul a putut interveni pentru descătuşarea celor prinşi în pânză, prin tăierea sau ruperea sforilor.

Alături de oglindă, cea de-a doua posibilă salvare se afla întipărită cu litere albe, pe o suprafaţă de polistiren de aceeaşi culoare, un citat din scriitorul şi filosoful Joseph Campbell „All the gods, all the heavens, all the hells are within you”. Astfel, înţelegem că povestirile fiecărui personaj sunt ferestre către suflet, iar în interiorul acelui suflet se află o multitudine pestriţă de zei, ceruri sau iaduri. Ana Munteanu ne arată că, în fapt, ce facem cu poveștile noastre este cea mai mare provocare, expoziţia fiind un prim pas spre conştientizarea faptului că în marea tapiserie a omenirii, ţesută în cosmosul de griuri, individul poate alege să fie conştient de sine odată ce denunţă persuasiunea ce-l abrutizează.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe