„Simboluri subiective”. Lumea fantastică a lui Ştefan Pelmuș

Cristina Simion Publicat la: 20-12-2017

Născut în 1949 la Valea Călugărească, Ştefan Pelmuș a studiat la Academia de Arte „Nicolae Grigorescu” din București, sub îndrumarea profesorului și artistului Ion Sălișteanu. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România încă din 1980; trăiește și lucrează în București. De aproape patru decenii, biografia sa artistică include numeroase expoziții personale și de grup în România, Franța, Belgia, Marea Britanie, Germania, Olanda, Israel, Danemarca, Austria. Lucrări în colecții private din România, Franța, Germania, Israel, Elveția, S.U.A., Canada, Austria, Chile, Brazilia, Marea Britanie, Olanda, Belgia. A primit numeroase premii și recunoașteri ale artei sale, între care Premiul UAP pentru pictură în 1995.

Sugestii de lectură: Pelmuș, Ştefan Pelmuș/Bogdan Pelmuș, ediție îngrijită de Alexandru Novac, București, Editura ALL, 2013; Ştefan Pelmuș, sub îngrijirea Iolandei Malamen, în seria „Artiști români contemporani”, Editura Tracus Arte, 2016; Maria Leoveanu Baladă din Ur, cu ilustrații de Ştefan Pelmuș, Editura Charmides, 2016.

Expoziția lui Ştefan Pelmuș, Simboluri subiective, pictură și tehnică mixtă, poate fi vizitată la galeria Tiny Griffon din Nürnberg, Germania, până pe 24 ianuarie 2018.

 

Pentru a doua oară într-o expoziție personală la Nürnberg și pentru a patra oară într-o expoziție organizată de Tiny Griffon Gallery, Ştefan Pelmuș își prezintă simbolurile subiective unui public care îi cunoaște și îi prețuiește deja stilul foarte personal și ușor recognoscibil de către iubitorii artei contemporane românești.

Expoziția este rodul parțial al unei rezidențe de artă la Nürnberg și reia, într-o cromatică intensă, festivă, dominată de auriu, roșu, albastru-cobalt și verde strălucitor, temele favorite ale artistului: serii de prapori, labirinturi, troițe, totemuri, completate de personajele sale fantastice: licorne, Horuși, Angeluși, Golemi și heruvimi. Graalul, un simbol aproape obsesiv repetat, temă principală a câtorva lucrări, este prezent, chiar dacă în plan secund, în cele mai multe dintre lucrările expoziției, explicit sau în formă sublimată, în cupele plantelor imaginare cu care Pelmuș își „decorează” compozițiile. Elementele așa-zis decorative nu sunt însă niciodată lipsite de valoare simbolică; fiecare frunză, fiecare spin sau sămânță, fiecare fragment vegetal sau animal așază noi și mereu surprinzătoare straturi peste cele ale receptării imediate.

Tehnica de lucru a lui Ştefan Pelmuș este acoperirea succesivă a pânzei sau cartonului, întâi cu foiță de aur, argint sau cupru, apoi aplicarea de culoare compactă pe suprafețe ample, peste care, după uscare, se așează desenele cu tușe viguroase și semnele evident simbolice, cu motive decorative preluate din arta populară religioasă și laică transilvăneană, dar reinterpretate într-un limbaj plastic modern, cu analogii și aluzii la simbolistica perioadei totemice a lui Ţuculescu (trimiteri evidente și la simbolurile comune – ochiul, troița, totemul), dar mai cu seamă cu simboluri inventate și reinventate în cheie proprie, căci artistul a depășit de multă vreme perioada în care izvoarele și influențele stilului său puteau fi identificate cu claritate.

Desenele sale criptice, pseudoarhaice, moderne prin amestecul elaborat de simboluri aparținând unor culturi diferite fac parte dintr-o scriere picturală devenită proprie, însușită și perfecționată de peste un sfert de veac, un limbaj în care artistul preia, modifică, inventează reprezentări grafice așezate mereu altfel, ca într-o poveste scrisă și descrisa în semne încă indisolubil legate de reprezentarea conformă, chiar dacă schematică, esențializată, a elementelor naturale și supranaturale care formează „alfabetul” pelmușian. Acestea sunt combinate cu simboluri culturale străvechi și cu însemne în caractere chirilice (între care regăsim întotdeauna titlul lucrării și numele autorului), reinterpretate într-o succesiune și într-o combinație care se schimbă de la o lucrare la alta, ca pentru a crea, de fiecare dată, un „sigiliu” original.

Tratarea plată și tendința spre simplificare, spre esențializare, desenul cu contururi accentuate și paleta coloristică puternică și lipsită de nuanțe sunt caracteristici ale creației sale care se regăsesc și în această expoziție, pe simeze până spre sfârșitul lui ianuarie 2018.

„Pictez cum simt, așa se amestecă, într-un ritm propriu, culorile și formele înăuntrul meu”, declară artistul. Lucrările sale, atât de pline de simboluri că privitorul se simte copleșit la început, sunt concepute astfel încât să lase fiecăruia libertatea de a găsi un fir propriu al poveștii, ca într-un labirint în care drumul spre lumină (sau iluminare) nu este unic, trasat cu claritate de către artist, ci multiplu, ramificat, marcat de încercări posibil ratate și de interpretări personale ale privitorului.

Despre expresia „structurilor invizibilului” în opera lui Pelmuș, scrie Georgeta Djordjevic: „Împătimit al sistemelor de scriere nealfabetică, Ştefan Pelmuș nu ignoră nici straturile de adâncime ale zonei mistice, emanând în grafismul literelor și cifrelor singulare, care, înainte de a deveni semnificanți abstracți, implică propriul mesaj imanent. Figurativitatea acestora nu reprezintă altceva decât chiar aproximarea unei expresii vizibile, concentrate, ale structurilor invizibilului, avându-și obârșia în miturile întemeietoare – alef, de pildă, prima literă în mai multe alfabete semito-hamite, simbolizează prin grafia sa verticală simplă trecerea de la haos la cosmos, de la amorf la structură” (Georgeta Djordjevic, Sub Semnul Graalului – Ştefan Pelmuș).

Trecând în revistă cele peste douăzeci de lucrări prezentate, realizate în ultimii cinci ani, dar mai cu seamă în anul 2017, descoperim, înțelegem în cheie proprie și memorăm poveștile consemnate parcă de istoricii scribi ai unei civilizații imaginare, aparținând unei epoci arhaice, nesigur situată în timp și spațiu, cu o istorie transmisă în desene și semne premergătoare hieroglifelor.

Așa inventează Ştefan Pelmuș o istorie paralelă, descriptivă și totuși eminamente simbolică, reluând într-o combinatorică niciodată epuizată temele sale predilecte și, de altfel, deja cunoscute ale creației sale.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe