Cu ocazia împlinirii unui secol de la Revoluția bolșevică

Andrei Crăciun Publicat la: 20-12-2017

Există un miez de gândire compromis de mai multe revoluții ratate, cel mai recent de cea bolșevică. Acest miez de gândire este următorul: lumea este greșită, dar ea poate fi îndreptată dacă o așezăm pe baze complet noi. Ce e de făcut? Vom transforma din rădăcini societatea, vom începe o altă eră, diferită!, care va aduce, pe pământ, Paradisul. Revoluțiile sunt, vedeți bine, mesianice. Revoluțiile sunt religii care prin însăși natura lor aspiră la totalitarism. Revoluția bolșevicilor s-a dovedit a fi o tragedie istorică. A lăsat în urmă milioane și milioane de morți, a mutilat destine, a răscolit lumea și tot n-a reușit să rezolve problema capitală: inechitatea. A avut rezultate în educația de bază a maselor și în sistemele de sănătate, a trimis oameni (și câini) în cosmos. Dar cel mai important e că a creat omul nou. Omul nou nu s-a dovedit a fi generos și demn. Omul nou s-a înălțat pe ruinele unui univers dominat pe delațiune, teroare și mult sânge. Totuși, ideea, ideea așadar!, n-a putut fi abolită: lumea este greșită și trebuie să fie reașezată pe baze juste, drepte. De altfel, multe dintre ismele secolului XX au în comun utopia că natura umană însăși poate fi, la rigoare, reclădită.

Pentru a citi integral acest articol te invităm să cumperi revista sau să te abonezi.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe