Despre recalibrarea accentelor în jurul unei aniversări

Victor Rizescu Publicat la: 20-12-2017

Dacă miza îndemnului de a medita în 2017 asupra învățămintelor lui 1917 este cea de a clarifica natura implicațiilor ireversibile, a sedimentelor nefaste și a reverberațiilor funeste ale ciclului istoric încheiat în 1989-1991, atunci cu siguranță că nu este doar un exercițiu de pedanterie să plasăm începuturile secvenței istorice în cauză acolo unde își află locul cu adevărat: în vara lui 1914, atunci când ruperea echilibrului geopolitic din epoca de aur a imperialismului a pus în mișcare dinamica radicalizării ideologice, din al cărei flux propagat în interacțiune cu faliile inegalităților structurale la scară mondială s-au desprins atât derapajul leninist al revoluției din Rusia, cât și reacțiile fasciste față de exemplul contaminant al acestuia demarate în diverse locuri. Tot astfel, în măsura în care o asemenea reflecție nu poate evita să se raporteze cu precădere la efectele pe plan românesc și regional ale evenimentelor petrecute acum o sută de ani în noiembrie, nu este câtuși de puțin un act de ritualism gratuit să amintim că expansiunea comunismului din anii 1943-1945 a avut mai puțin de-a face cu energia expansionistă intrinsecă a stalinismului decât cu nebunia atacului german asupra statului stalinist din 1941 (conjugată cu nebunia egală a atacului japonez asupra Statelor Unite din același an). Avem de-a face cu corelații greu de ignorat într-un bilanț aniversar consacrat actului de debut al comunismului.

Pentru a citi integral acest articol te invităm să cumperi revista sau să te abonezi.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe