Un secol de la Revoluția bolșevică

Redacția Publicat la: 20-12-2017

Evaluarea moștenirii bolșevice după 100 de ani de la izbucnirea revoluției/loviturii de stat împotriva guvernului revoluționar care doborâse țarismul este o provocare pentru elitele intelectuale și politice ale lumii. S-au publicat fascinante cărți, articole, eseuri, studii, au fost scoase la iveală arhive secrete, au apărut noi fapte, evaluări, interpretări. Nu ne interesează simplele opinii ale celor care nu au habar despre subiect, nu l-au studiat, care nu au citit bibliotecile scrise, nici pledoariile propagandiste în favoarea comunismului, ci abordările istoricilor, specialiștilor în political science, intelligence, strategic studies, sociologilor, oamenilor de cultură, pentru care Revoluția bolșevică este un obiect de studiu.

Revoluția bolșevică a fost un tsunami pentru națiunea rusă și celelalte o sută de națiuni din fostul Imperiu țarist. Richard Pipes aprecia în monumentala The Russian Revolution că nimic din starea în care se găsea Rusia la începutul secolului XX nu împingea țara către revoluție, cu excepția prezenței unui corp larg și fanatic de revoluționari de profesie. Chiar dacă nu a fost o revoluție necesară, produsul determinismului economic (cum ziceau marxiștii), impactul ei mondial a fost teribil. A fost un impact negativ, distructiv, și se pune întrebarea ce a rămas de pe urma acestei revoluții, precum și a regimului genocidar instaurat. Care este moștenirea lui Lenin, Troțki, Stalin & Company? Resentimentarii anticapitaliști, antiliberali, antidemocratici, antiglobaliști îi privesc drept eroi pe inițiatorii marilor genocide, pe cei care au subjugat națiuni libere și care promovau revoluția (bolșevică) permanentă.

Ce lecții am învățat?

A rămas și ceva pozitiv?

Pentru a corecta imperfecțiunile din societate, economie, politică, nu este necesar să distrugem din nou totul, inclusiv ceea ce este bun, iar cu atât mai puțin nu este nevoie de crime împotriva umanității.

În superba lucrare Trecutul unei iluzii. Eseu despre ideea comunistă în secolul XX, François Furet scria: „La ceasul dezagregării sale, Imperiul sovietic prezintă o particularitate rară: aceea de a fi fost o superputere fără să fi încarnat o civilizație. E drept că a grupat în jurul său acoliți, clienți și colonii, că și-a creat un arsenal militar și a dus o politică externă la nivel mondial. A avut toate atributele puterii mondiale prin care a impus respect adversarului, ca să nu mai vorbim de atributele mesianismului politic prin care și-a câștigat venerația partizanilor săi. Cu toate acestea, destrămarea sa rapidă nu lasă nimic în picioare: nici principii, nici coduri, nici instituții, nici măcar o istorie. La fel ca – înaintea lor – germanii, rușii sunt al doilea popor european incapabil să dea un sens veacului XX și de aceea nesigur de întregul său trecut… În loc să fie o explorare a viitorului, experiența sovietică reprezintă una dintre marile reacții antiliberale și antidemocratice ale istoriei contemporane a Europei, cealaltă fiind desigur fascismul, sub diferitele lui forme”.

O parte a moștenirii Revoluției bolșevice este vizibilă geopolitic chiar și după prăbușirea regimurilor comuniste de tip sovietic. Rusia lui Putin continuă politicile agresive de subminare a democrațiilor liberale și a altor sisteme politice (vezi scandalul implicării în alegerile prezidențiale americane din 2016).

Sursa foto: Russia Beyond the Headlines

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe