Mihnea Berindei: un anticomunist umanist ghidat de o conștiință europeană

Gabriel Andreescu Publicat la: 03-02-2018

De abia inițiative precum Comitetul Francez pentru Apărarea Drepturilor Omului în România și Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului de la Paris, înființate după 1977, aveau să asigure eficacitate în denunțarea regimului Ceaușescu și în susținerea disidenței românești. Cheia succesului a fost „exactitatea informațiilor” obținute din țară, „formularea lor nesentimentală, riguroasă și la zi”, atribute care contrastau cu stilul anterior al unor români „plini de același ideal”, autori a „tot felul de memorii și plângeri la niște ziare care nu-i luau în seamă” (citate din Monica Lovinescu). Schimbarea către o politică eficientă îl are în centru pe istoricul Mihnea Berindei (foto). El va revoluționa tehnicile activismului prin documentarea sistematică, prin implicarea programatică a unor colegi francezi, prin contactele stabilite cu presa de toate culorile, cu sindicatele, iar mai târziu cu Quai d’Orsey. Va facilita transmiterea unor materiale din țară în Occident, va trimite ziariști străini să ia interviuri disidenților, va face campanii pentru eliberarea celor arestați, va suna sistematic la opozanții aflați în pericol și îi va face cunoscuți în Occident.

Pentru a citi integral acest articol te invităm să cumperi revista sau să te abonezi.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe