„Bandiți sau rezistenți” – o dilemă ignorată de societatea românească de azi

Petru Clej Publicat la: 03-02-2018

Reconstituirea istoriei recente a României a întâmpinat dificultăți serioase în ultimii 28 de ani nu doar din cauza accesului dificil la documente, multe dintre ele încă închise în arhivele fostei Securități, dar și din cauza inerentei conotații politice, a încercării de recuperare a trecutului de către o parte sau alta a spectrului politic din România.

Iată însă și un exemplu în care o astfel de recuperare este practic absentă: istoria grupului de partizani anticomuniști conduși de Toma Arnăuțoiu, o monumentală reconstituire, îndrăznesc să spun, făcută de Ioana Voicu-Arnăuțoiu. Am scris mai demult pe această temă la lansarea în București a unei expoziții de fotografii și documente regăsite de fiica rezistentului anticomunist între zecile de mii de pagini pe care le-a studiat la Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității (CNSAS), iar apoi la Londra, în cadrul unei conferințe organizate de Fundația Rațiu. Această poveste extraordinară, aproape la fel de necunoscută în România pe cât este în Occident, a readus în actualitate dilemele societății românești actuale.

Pe scurt, Toma Arnăuțoiu, ofițer de armată epurat de regimul comunist instalat de tancurile sovietice la finele celui de-al Doilea Război Mondial, s-a retras în munți în anul 1949, în zona Muscel, cu un grup de rezistenți, între care și patru femei, și a fost capturat doar în urma unei trădări, în 1958.

Anchetat cu brutalitate timp de un an de Securitate, Toma Arnăuțoiu a fost apoi judecat și condamnat la moarte, fiind executat împreună cu alți 13 membri ai grupului său în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959. Când am publicat articolul inițial, am primit imediat niște comentarii anonime: „Dincolo de proza înaripată pe care o produceți, stimate domnule Clej, nu ne spuneți nimic despre afilierea legionară a «eroilor» din munți. Tocmai dumneavoastră, atât de vocal în chestia Holocaustului…”

Când i-am spus că Toma Arnăuțoiu n-a fost niciodată legionar, perfidul fitilist nu s-a lăsat: „Dacă nu Arnăuțoiu, cum pretindeți, și nu pot verifica acum, majoritatea celor «din munți», mitizați astăzi (și de dumneavoastră) tocmai pentru a inventa o «rezistență» anticomunistă, s-au declarat legionari și au provenit din cuiburi legionare. Destui dintre ei au ucis și după 1948 oameni nevinovați, nu puțini evrei din târgurile și satele apropiate «cantonamentelor». Sofismul că Mișcarea a fost dizolvată de Mareșal în 1941 mă convinge definitiv asupra mijloacelor cu care îi manipulați (cu un patetism demn de o cauză mai bună) pe neștiutori”.

Am întrebat-o pe Ioana Voicu-Arnăuțoiu (născută în munți, fiica lui Toma Arnăuțoiu și a Mariei Plop) ce legătură a avut grupul Arnăuțoiu cu legionarii. Niciuna, mi-a răspuns, nici măcar în dosarul ultravoluminos al Securității sau la proces nu s-a putut stabili vreo legătură, pentru că nu a existat. Mai mult, nu s-a stabilit nici o legătură cu un partid politic de opoziție, cu Biserica Catolică (cum suspecta Securitatea) sau cu vreo ambasadă a unui stat occidental.

Ioana Voicu-Arnăuțoiu a mai adăugat că multe dintre afirmațiile care tind să identifice rezistența anticomunistă din munți cu Mișcarea Legionară au fost răspândite în 1990 în presă chiar de oameni care participaseră la represiune, unul dintre ei fiind vestitul general Nicolae Pleșiță, decedat în 2009 fără să fi dat socoteală nici o clipă pentru abuzurile comise cu 60-70 de ani în urmă.

 

Inversarea valorilor

Mi-a atras atenția un document din această expoziție: o scrisoare a lui Toma Arnăuțoiu adresată primarului comunist al satului Nucșoara, de unde provenea majoritatea rezistenților. Cu o caligrafie impecabilă, liderul rezistenților îi atrăgea atenția cu ironie demnitarului impus de partid cu privire la abuzurile care au loc în numele noului regim împotriva unor oameni nevinovați.

Aici era încapsulată toată opoziția între bine și rău – un reprezentant al clasei de mijloc rurale, al unei elite care trăgea România înainte și pe care comuniștii au distrus-o, față în față cu unul dintre leneșii satului ajuns în fruntea bucatelor prin această antiselecție, această răsturnare a valorilor pe care a impus-o regimul comunist.

În locul acestei elite a apărut o nulocrație – generații întregi de sfertodocți și canalii care s-au perpetuat până și azi în poziții de influență. E suficient să amintești că fosta casă părintească a familiei Arnăuțoiu este azi locuința unui polițist și că unii săteni – spălați pe creier și îndobitociți de regimul comunist – se referă la Toma Arnăuțoiu și oamenii săi drept „bandiți”.

O persoană care locuiește la Londra și asistase la conferință a întrebat dacă grupul Arnăuțoiu a lansat acțiuni de partizani împotriva regimului. Acțiunile lor au fost limitate, date fiind mijloacele extrem de modeste și condițiile de teroare împotriva potențialilor lor sprijinitori din sate exercitate de regimul comunist. Până la urmă, chiar și faptul că Toma Arnăuțoiu și cei câțiva care l-au urmat în munți au reușit să scape de capturare timp de nouă ani reprezintă ceva extraordinar.

Expoziția de la București, constând în copiile unor fotografii și documente din arhivele Securității, puse la dispoziție de CNSAS, încep în anul 1949, când Toma Arnăuțoiu, ofițer de profesie, și un grup de țărani din Nucșoara, etichetați de statul comunist drept „chiaburi”, se retrag în munți cu arme și muniții, deciși să lupte împotriva unui regim care dorea să le ia avutul și să le distrugă modul de viață.

Ioana Voicu-Arnăuțoiu a descris metamorfoza exprimată de fotografii, de la figurile pline de optimism din 1949 la fotografia lui Toma Arnăuțoiu luată în 1959 după un an de anchetă și după pronunțarea sentinței de condamnare la moarte, o figură de om distrus de un sistem criminal.

Printre documente se găsesc și unele note scrise de mână de rezistenți, care conțin avertismente adresate militarilor din trupele de Securitate, dar și note cu produsele luate de la ciobani, pentru a-i feri pe aceștia de posibile represalii din partea autorităților.

 

Rezistenți executați

Rezistenții au fost prinși după nouă ani și doar în urma unei trădări a unui cunoscut din sat. Imaginea Mariei Plop, care coboară din peștera unde erau ascunși, cu fetița de doi ani în brațe, pe scara care constituia singurul mod acces, este poate una dintre cele mai sugestive imagini ale expoziției. Acea fetiță este azi inițiatoarea acestei expoziții.

Îngrijorarea Securității a fost evidentă: la un moment dat, a fost creat un departament special – „Bande” – care trebuia să se ocupe cu capturarea „bandiților”. Dar cum putea fi „bandit” un om care-și apăra avutul de tâlharii comuniști și mai și scria poezii (găsite pe bilete lăsate în atenția securiștilor)?

Șaisprezece rezistenți anticomuniști au fost condamnați la moarte și executați în noaptea de 18-19 iulie 1959 la Jilava, iar alți circa 100 de săteni au fost condamnați la pedepse cu închisoarea, multora confiscându-li-se averea.

Efortul Ioanei Voicu-Arnăuțoiu, care a fost dată la orfelinat (mama ei, Maria Plop, a fost condamnată la închisoare pe viață și a murit patru ani mai târziu) și nu a aflat până la vârsta de 34 de ani de adevărata ei identitate, este unul impresionant: a consultat zeci de mii de pagini din documentele secrete ale Securității.

 

Torționari nepedepsiți

În capturarea membrilor grupului Arnăuțoiu, un rol important l-a jucat un tânăr căpitan de Securitate pe nume Nicolae Pleșiță. Ulterior ajuns general, el a fost unul dintre principalii executanți ai politicii represive a regimului Ceaușescu, iar după 1989 nu a arătat nici cea mai mică remușcare pentru cariera sa de torționar. A murit în 2009 într-un sanatoriu al Serviciului Român de Informații, la vârsta de 80 de ani.

Pe un bilet al rezistenților din grupul Arnăuțoiu scria: „Persecutații de azi vor fi judecătorii de mâine”. Dar faptul că un criminal precum Nicolae Pleșiță a murit în patul său arată că năzuința rezistenților anticomuniști de acum 60-70 de ani nu s-a împlinit și e greu de crezut că se va mai împlini vreodată.

La aproape 60 de ani de la executarea sa de către autoritățile comuniste, Toma Arnăuțoiu este omagiat de fiica sa și pe o pagină de internet. Ioana Voicu-Arnăuțoiu a lansat pagina http://www.tomaarnautoiu.ro/ în memoria unuia dintre cei mai dârji oponenți ai regimului comunist din România.

În final, un cuvânt de apreciere pentru Ioana Voicu-Arnăuțoiu, care a reușit să treacă peste durerea personală și să reconstituie cu obiectivitate o părticică complet necunoscută din trecutul recent al României. Această părticică este însă extrem de relevantă pentru că arată că nu toți românii au acceptat cu fatalism impunerea regimului comunist. Ironia soartei este că acești oameni, care au avut dreptate avant la lettre – regimul comunist s-a prăbușit, așa cum sperau ei –, nu sunt azi considerați eroi. De fapt, ei au fost dați uitării aproape total, iar foștii torționari și urmașii lor continuă cu impunitate să-și bată joc de România.

Sursa foto: WordPress

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe