Timpul și „Povestea Unirii”

Dana Țabrea Publicat la: 02-03-2018

Istoria teatrului reține numele lui Tudor Șoimaru (1898-1967) în categoria dramaturgilor proletcultiști, în special cu referire la piesele sale istorice. Dintre acestea, Povestea Unirii (1959), în patru acte, a fost reprezentată pe scena Teatrului Național din Iași în premieră, celebrând Centenarul Micii Uniri a lui Cuza. Ulterior, a fost filmată de Televiziunea Română în 1966, aniversând 107 ani de la Unirea Principatelor. Din 1959 și până în zilele noastre, fie că ne referim la diverse puneri în scenă ale piesei, fie la filmarea acestora, s-a pus mai mereu problema unor vizionări cu caracter festiv. De aceea, anumite distincții (festiv-festivism, patriotic-patriotard, discursiv-declamativ) sunt esențiale atunci când cineva își propune să repovestească astăzi scenic Povestea Unirii, dintr-un nou unghi regizoral.

Pentru a citi integral acest articol te invităm să cumperi revista sau să te abonezi.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe