Thierry Wolton: „Crimele comunismului sunt inerente ideologiei comuniste”

Dan Pavel Publicat la: 02-03-2018

Thierry Wolton este un ziarist și eseist francez pasionat de istorie, născut în 1951. A lucrat la Liberation, Radio France International, Le Point. A publicat peste douăzeci de cărți, unele în colaborare cu alți autori, cele mai multe singur, iar unele au fost traduse în limba română; dintre acestea: Vivre à l’Est (1977); Le KGB en France (1986; tradusă în 1992, la Humanitas); Le Grand Recrutement (1993); La France sous influence. Paris-Moscou, 30 ans de relations secrètes (1997; fragmente din aceasta au fost publicate de către Fundația Academia Civică, în 2010, sub titlul De Gaulle și Moscova); L’Histoire interdite (1998); Rouge-brun. Le mal du siècle (1999; tradusă în 2001, la Fundația Academia Civică); Le Grand Bluff chinois. Comment Pékin nous vend sa «révolution» capitaliste (2007); Le KGB au pouvoir, le système Poutine (2008; tradusă în 2008, la Humanitas); Une Histoire mondiale du communisme (1, Les Bourreaux; 2, Les Victimes, 2015; 3, Les Complices, Grasset, 2017).

După căderea comunismului, Thierry Wolton a fost de nenumărate ori invitat în România de către Fundația Academia Civică (Ana Blandiana și Romulus Rusan), mai ales la Școala de vară de la Sighet. În decembrie 2017, a revenit în România pentru un turneu de conferințe și lansarea trilogiei despre istoria mondială a comunismului, la care a lucrat un deceniu.

Prin ce se deosebește (și de ce a mai fost nevoie de publicarea trilogiei) Istoria mondială a comunismului, recent apărută, față de Cartea neagră a comunismului din 1997?

Păi, sunt două chestiuni diferite, care coincid puțin, dar care se confirmă una pe cealaltă, se completează. În primul rând, Cartea neagră a comunismului nu se referă decât la represiune. Eu povestesc despre istoria cuceririi exercitate de comunism asupra maselor; mă mai refer la viața cotidiană a oamenilor, care era ternă în timpul comunismului, dar și despre glume; mă ocup și de intelectualii care au fost complicii comunismului printre occidentali, și de mișcările de rezistență din țările comuniste. Prin urmare, demersul meu este cu mult mai amplu. În fapt, demersul din Istoria mondială a comunismului recuperează demersul din Cartea neagră a comunismului și îl extinde asupra tuturor celorlalte aspecte ale fenomenului comunismului.

Care a fost logica împărțirii trilogiei istoriei comunismului în categoriile călăi, victime, complici?

Mai întâi, voiam (ceea ce e important) ca omul să intre-n posesia și să-și accepte propria istorie. Din punctul meu de vedere, oamenii sunt cei ce înfăptuiesc istoria, iar de aceea trebuie să luăm oamenii ca punct de plecare. Nu trebuie să considerăm, așa cum facem adesea, istoria statelor, a formelor de guvernământ, a oamenilor de stat etc. etc. Eu am plasat omul în centrul demersului meu. De aceea am conceput lucrarea în acest mod, în jurul unor individualități – călăi, victime, complici. Deoarece, din punctul meu de vedere, în cele din urmă este vorba despre o istorie globală. Iar dacă reflectăm la întreaga istorie a secolului XX, cum au decurs lucrurile, aceștia sunt principalii actori care reprezintă puterea, societatea și exteriorul.

Pentru a citi integral acest articol te invităm să cumperi revista sau să te abonezi.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe