Jocuri Olimpice, politică și „fair-play”

Redacția Publicat la: 02-03-2018

Jocurile Olimpice de Iarnă din 2018, din Coreea de Sud (PyeongChang) vor intra în istorie. Au fost momente memorabile de sport, dar și de politică internațională. Pentru prima dată în istorie, un membru al dinastiei comuniste care conduce Coreea de Nord din 1948 a venit în vizită în Coreea de Sud. Este vorba de Kim Yo-Jong, sora dictatorului comunist Kim Jong-un. Ea a avut întâlniri cu președintele Coreei de Sud, Moon Jae-in, pe care l-a invitat să facă o vizită în Coreea de Nord. Pentru prima dată, sportivi din Coreea de Sud și de Nord au făcut parte dintr-o singură echipă, Coreea. Deși a reușit un singur gol în trei meciuri și a pierdut la scor, echipa de hochei feminin Coreea a fost încurajată frenetic de public. Optimiștii de pe toate continentele au realizat că datorită sportului, a spiritului olimpic, care presupune fair-play și impune simbolic încetarea oricăror conflicte pe durata jocurilor, s-au făcut progrese mai mari decât pe obișnuitele căi diplomatice, strategice, militare, politice.

Organizarea jocurilor olimpice (de vară sau de iarnă) marchează recunoașterea succesului național și internațional al unor state. După cum scria Fareed Zakaria, realizatorul de la CNN al unei prestigioase emisiuni de politică, Coreea de Sud este „cea mai de succes națiune din lume” din anumite puncte de vedere. Este singurul stat care vreme de peste cinci decenii a avut un ritm de creștere economică anuală de peste 5%. Acum 50 de ani, era una dintre cele mai sărace țări din lume; nimeni nu i-ar fi prevăzut ascensiunea, cu $158 PIB/cap de locuitor (sub nivelul Ghanei); în 2018 are $27 000 (de douăzeci de ori mai mare decât Ghana). A fost o creștere economică bazată pe industrii de mare tehnicitate (electronice, robotică). Pentru optimiști, asta înseamnă că dacă se va produce reunificarea, există resurse substanțiale pentru a ajuta Coreea de Nord, unul dintre cele mai sărace și înapoiate state din lume.

Jocurile din Coreea de Sud vor rămâne în istorie și pentru excluderea participării Rusiei, o superputere a sportului mondial. Acum patru ani, la Soci, Vladimir Putin a vrut să facă o demonstrație privind puterea Rusiei și a sa personală (au fost jocurile de iarnă cele mai scumpe). Vreme de decenii, URSS/Rusia a folosit toate trucurile posibile, inclusiv dopajul, pentru ca sportivii sovietici/ruși să câștige tot ce se putea. Ca și în politica internațională, sovieticii/rușii au trișat, au influențat arbitrajele. Obținuseră prin forță și influență un fel de imunitate. Făceau aproape tot ce voiau și nu pățeau nimic. Dar investigațiile forumurilor sportive și medicale internaționale au descoperit că înșelătoria era patronată de la cel mai înalt nivel, iar Rusia a fost exclusă de la jocurile sportive de iarnă. Doar anumiți sportivi ruși (care nu s-au dopat) au primit permisiunea să participe, dar fără ca eventualele medalii să treacă în palmaresul Rusiei. În sport, ca și în politică, lipsa de fair-play te transformă într-un paria.

Excluderea a fost posibilă prin discreditarea Rusiei în politica internațională. Din cauza politicii expansioniste din Crimeea, Ucraina, ajutorării regimului dictatorial din Siria, amestecului în alegerile prezidențiale americane, implicării în alegerile și politica din UE orice asociere cu Rusia este compromițătoare.

De voie, de nevoie, în sport, Rusia va trebui să respecte regulile. Mai greu este în politică, mai ales că rezultatul următoarelor alegeri este cunoscut dinainte.

Sursa foto: The Olympians

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe