Necesitatea analizei

Redacția Publicat la: 28-03-2018

Viitorul României ca democrație și stat de drept depinde de finalizarea reformei justiției. Tocmai de aceea va fi decisiv deznodământul luptelor privind reformarea justiției, eliminarea presiunilor politice, a neglijențelor procedurale și erorile judiciare comise din diferite cauze. Deși este vorba despre probleme de interes public, diverșii actori implicați nu înțeleg rolul crucial al construirii consensului. Fiecare crede că are dreptate și refuză să recunoască măcar dramul de adevăr din discursul adversarului sau partenerului de discuție. Prin modul cum administrează crizele legate de puterea judecătorească, actualul președinte dovedește fie că nu a înțeles semnificațiile constituționale ale rolului de moderator, fie că nu-și poate depăși simpatiile personale și partizanatele de grup. Faptul că nici președinții anteriori nu și-au înțeles rolul de mediator este o simplă scuză. Cineva cu autoritate din interiorul sistemului va trebui la un moment dat să și-l asume, indiferent de câte alegeri va fi nevoie; altminteri, exercitarea rolului de mediator ne va fi impus din afară, eventual prin funcționarii diplomatici ai statelor occidentale atașați la București. Ceea ce este contraproductiv.

Politica are două jumătăți: conflictul și consensul. Conflictul este natural în politică, se produce de la sine, dintr-o multitudine de cauze. Construirea instituțională a consensului este însă cea mai dificilă parte a construcției democratice (democracy building). În democrațiile consensuale trebuie găsite soluții pentru ca fiecare să aibă ceva de câștigat. Dacă autoritățile nu au soluții sau nu știu cum să le pună în practică, ele trebuie ajutate. Liberalizarea lumii moderne s-a produs când activitatea autorităților statale și cea a asociațiilor voluntare au devenit complementare.

Revista Timpul va publica în perioada următoare analize legate de funcționarea principalelor instituții componente ale puterii judecătorești și administrarea actului justiției. Scoaterea discuției din zona partizanatului politic este un imperativ metodologic. Vom publica analize despre Curtea Constituțională, Înalta Curte de Casație și Justiție, tribunale, Procuratura Generală, Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Avocatul Poporului. Curtea Constituțională a dat decizii importante de invalidare a unor legi votate de parlament, dar neconstituționale. Nenumărați politicieni aleși sau numiți s-au dovedit corupți, fiind anchetați de DNA, iar apoi condamnați; în legătură cu foarte puțini există bănuiala că a existat exces de zel ori amestec politic. Suficient cât să pună sub semnul întrebării o instituție altminteri funcțională. Este interesant de văzut ce tipuri de cazuri au ajuns Curtea Europeană a Drepturilor Omului și care au fost costurile pentru statul român.

La fel vom proceda și cu temele dedicate evoluției puterii legislative după 1989, iar în particular a parlamentului de după alegerile din 2016. Analiza funcționării celor două Camere va scoate în evidență uriașele progrese făcute din 1990 încoace și mai ales semnificațiile alinierii legislației românești la standardele Uniunii Europene. Cei care critică sau chiar au încercat să submineze prestigiul parlamentului (în frunte cu unii dintre politicieni considerați responsabili), confundă cea mai importantă instituție a democrației cu majoritățile trecătoare din anumite perioade. Pentru ei, contează prea puțin că România a fost obligată să legifereze încă din perioada de preaderare în spiritul și litera legislației europene, indiferent cine avea majoritatea în parlament. Disfuncționalitățile majore ale democrației autohtone provin din nerespectarea principiului separării puterilor în stat. El a fost introdus explicit în textul constituțional abia în 2003, dar nu se respectă. O mare parte dintre crizele sistemului politic au fost cauzate de excesul de putere legislativă al puterii executive. Nebunia ordonanțelor de urgență a început cu guvernul Victor Ciorbea (din motive care merită analizate) și s-a accentuat cu fiecare guvern, astfel încât criza politică provocată de OUG 13 a Guvernului Grindeanu a fost o bombă cu explozie întârziată. Iar excesul legislativ nu a încetat nici în timpul Guvernelor Tudose și Dăncilă.

O temă asupra căreia vom reveni constant va fi analiza puterii executive (în două componente separate – guvernele României din 1989 până în 2018; președinția din aceeași perioadă). Guvernele de după decembrie 2016 vor beneficia de o atenție aparte, mai ales că două dintre ele sunt deja istorie. Ne vom concentra pe analiza politicilor (dacă aspectele menționate anterior țineau de political analysis, cele care urmează țin de policy analysis) din diferite domenii: cultură, sănătate, protecția mediului, educație, siguranța cetățeanului, armata, serviciile secrete, protecția copilului și a mamei ș.a.m.d. Aceasta necesită atragerea unui număr mai mare de profesioniști ai analizei politice și eliminarea acelora care se pricep la orice și au „opinii” despre orice, fără a avea expertiză. Avem nevoie de profesioniști atât în politică, cât și în analiza politică.

Sursa foto: Ziua de Constanta

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe