Amenințările lui Putin

Dan Pavel Publicat la: 28-03-2018

În plină campanie pentru alegeri cu învingător predeterminat, Vladimir Putin a făcut o demonstrație de forță. În afară de promisiunile electorale legate de măsurile antisărăcie, de creștere a nivelului de trai, în cuvântarea televizată eternul președinte a prezentat o serie de filme video și de animație privind progresele rusești în materie de armament convențional și nonconvențional. Nici în timpul Războiului Rece nu au fost transmise public amenințări atât de explicite la adresa rivalului nuclear, the United States of America. Seriozitatea lor este și mai gravă pentru statele din „prima linie” de apărare, precum România și Polonia. Putin a anunțat că Rusia a dezvoltat și testat o nouă linie de arme strategice nucleare capabile să străpungă toate sistemele de apărare antinucleare ale SUA (deci și ale NATO).

În anii din urmă, presa internațională s-a concentrat mai mult asupra amestecului serviciilor secrete rusești în alegerile americane, europene, în referendumuri, în manipularea și finanțarea formațiunilor extremiste din țările occidentale ș.a.m.d. S-a uitat că Rusia și-a modernizat continuu arsenalul nuclear. În ciuda prăbușirii regimurilor comuniste de tip sovietic, cursa înarmării a continuat. Iar când conducătorul unui stat cu un imens arsenal de arme de distrugere în masă face amenințări, ele trebuie luate în serios.

Putin a prezentat secvențe din testarea rachetelor nucleare RS-28 Sarmat. Raza lor de acțiune este de 11 000 kilometri și poartă 15 focoase nucleare. Un alt sistem de rachete balistice este Satan 2. Agresivul lider rus a mai vorbit despre o armă laser funcțională, drone subacvatice, rachete hipersonice și o rachetă de croazieră care poate zbura indefinit. Racheta hipersonică (numită Kinzhal) are de zece ori viteza sunetului, iar Putin avertizează că poate penetra orice sistem de apărare antibalistic. Unele arme sunt deja testate „pe teren”: primul bombardier nedetectabil rus Su-57 a fost folosit recent în misiuni de luptă din Siria. Ar mai fi și alte exemple, însă ceea ce contează sunt semnificațiile mesajelor transmise. Putin a declarat explicit că modernizarea arsenalului militar rusesc este răspunsul la politica externă agresivă a SUA de după 2001. Iar candidatul la un nou mandat a insistat asupra consecințelor retragerii americanilor în 1972 din tratatul privind rachetele antibalistice! Adică, din vremea Uniunii Sovietice.

Cursa înarmărilor n-a încetat după Războiul Rece, iar de această dată între adversari sunt și fostele state comuniste „satelit”. Cursa va continua indiferent dacă Donald Trump va supraviețui sau nu rezultatelor investigațiilor comisiei speciale privind scandalul implicării Rusiei în alegerile prezidențiale din 2016. Va continua indiferent cine va fi viitorul președinte al Americii. Prin subminarea SUA și discreditarea actualului președinte, Putin urmărește subminarea și discreditarea întregii ordini mondiale instaurate și patronate de americani după cel de-al Doilea Război Mondial.

Ca și Germania de după Primul Război Mondial, Rusia nu s-a împăcat cu pierderea Războiului Rece, a „imperiului exterior” al fostelor țări comuniste-satelit (inclusiv România), a fostelor republici sovietice. Revanșardismul s-a manifestat deja în Ucraina, Siria, Republica Moldova și chiar în Balcani. Semne de întrebare privind amplitudinea amestecului Rusiei s-au ridicat în legătură cu Brexit, referendumul pentru separarea Cataloniei, alegerile din Olanda, Franța, Austria și din alte țări. Una dintre ipotezele de notorietate din anii din urmă este că principalul efect al amestecului rușilor în politica internă a acestei țări este bilanțul neîmplinirilor din aproape toate domeniile de activitate, de la alegeri și guverne ineficiente la sabotarea politicilor din domeniul educației, îngrijirii sănătății, infrastructurii ș.a.m.d.

Sună tentant să crezi că eșecurile noastre naționale, faptul că România este pe ultimul loc în Europa și în Uniunea Europeană în multiple domenii, la diferite standarde, nu au fost cauzate doar de corupția internă, ineficiența guvernamentală, clientelism, lipsa profesionalismului. Oricum, cu cât este mai precară consolidarea democrației unui stat, cu atât crește riscul subminării sale de către o putere ostilă.

Sursa foto: CNSC- Sectiunea Basarabia

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe