Familia tradiţională şi conflictul civilizaţiilor

Dan Pavel Publicat la: 30-05-2018

Controversele privind recunoașterea constituţio­nală a familiei tradiţionale sau a familiei moderne (same sex marriage) reprezintă o confirmare târzie a ipotezelor lui Samuel Huntington privind conflictul civilizaţiilor. Statele care au recunoscut deja sau sunt pe cale de a recunoaște dreptul la same sex marriage se situează în zona civilizaţională a creștinismului occidental (predominant reformate și/sau catolice). Ostilitatea faţă de includerea opţiunii same sex marriage între drepturile omului este mare în zonele civilizaţionale ale Islamului, budismului, hinduismului, confucianismului, creștinismului oriental (predominant ortodox), precum și pe continentul african (cu o excepţie notabilă).

Această diviziune are și o miză enormă în teoria democraţiei. Controversa este între cei care afirmă axioma Democracy is a universal value și tabăra care susţine că democraţia consolidată este posibilă doar în zona creștinismului apusean (plus, eventual, Israel, Japonia, Taiwan). A doua tabără susţine că democraţia este în ultimă instanţă imposibilă în statele din zona civilizaţiilor islamică, budistă, hinduistă, confucianistă, în majoritatea ţărilor africane și ale creștinismului oriental. Faptul că democraţia nu se leagă în România (și nici în Grecia, Bulgaria, Ucraina, Rusia, Belarus, Republica Moldova, Serbia) ar fi din cauza apartenenţei civilizaţionale. Tot scriu despre temă, dar deocamdată să reţinem că mai există și alte variabile independente de luat în considerare. O variabilă relevantă este atitudinea faţă de same sex marriage.

Ca să fie mai clar pentru cititori, lista ţărilor unde este legalizată căsătoria între parteneri de același sex este următoarea (în ordinea recunoașterii): Olanda (prima ţară din lume unde au fost recunoscute, în 2001); Belgia, Canada (2003, menţionez doar data primelor recunoașteri, deși în Canada și SUA recunoașterile din diferite state s‑au făcut la date diferite); SUA (2004, în Massachussets, apoi an de an tot mai multe state, iar la nivel naţional, în 2015); Spania (2005); Africa de Sud (2006); Norvegia, Suedia (2009); Portugalia, Islanda, Argentina (2010); Danemarca (2012); Brazilia, Franţa, Uruguay, Noua Zeelandă (2013); Anglia, Ţara Galilor, Scoţia (2014); Luxemburg, Irlanda (2015); Groenlanda, Columbia (2016); Finlanda, insulele Feroe, Germania, Australia (2017). În toate aceste ţări au existat ample discuţii publice, adesea finalizate în referendumuri la nivel local sau naţional.

Unde se află România?

Dacă ne luăm după ceea ce afirmă Coaliţia pentru Familie, care a strâns circa trei milioane de semnături împotriva familiei homosexuale, sau după iniţiativa mai nouă a Partidului Social Democrat, de a organiza un megamiting pentru familia tradiţională, aparţinem zonei civilizaţionale predominant ortodoxe. Dacă ar fi așa, atunci România lui Liviu Dragnea și Rusia lui Vladimir Putin ar aparţine aceleiași zone civilizaţionale. Cu toate acestea, România a avut întotdeauna o problemă identitară. Este o naţiune latină, iar după prăbușirea comunismului și eliberarea de sub influenţa nefastă a Uniunii Sovietice (Rusiei), a optat ferm pentru NATO și Uniunea Europeană. Iar sondajele de opinie făcute în fostele state comuniste arată o toleranţă ridicată la generaţiile tinere, la persoanele cu un grad înalt de educaţie și la persoanele care au lucrat/lucrează în Occident pentru recunoașterea legală a same sex marriage.

PSD încearcă să recâștige terenul pierdut după marile demonstraţii antiguvernamentale de după alegerile din 2016, dar mizează riscant pe o temă controversată. Dacă s‑ar organiza un referendum, este posibil ca votul majorităţii tăcute, care nu a semnat lista Coaliţiei pentru Familie, să atârne mai greu. Dacă va îndrăzni să se pronunţe public, președintele Klaus Johannis va ţine cont mai degrabă de modul cum a votat Germania lui Merkel, nu de homofobia din Rusia lui Putin. Este însă posibil ca votul în favoarea familiei tradiţională să fie începutul divorţului faţă de NATO și UE.

Afirmarea apartenenţei civilizaţionale românești este o chestiune delicată, în care factorii conjuncturali pot înclina balanţa într‑o parte sau alta.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe