Trump n-a fost chiar atât de rău…

Iulian Fota Publicat la: 30-05-2018

După primul an de mandat al noului președinte american, Donald Trump, am putea spune ca nici el nu a fost chiar atât de rău dar nici politica internațională ceva mai stabilă. Mandatul noului președinte american începuse sub amprenta mai multor temeri. În primul rând, de departe, era cel mai neexperimentat politic președinte al SUA de după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. La preluarea funcției, Donald Trump nu avea nici experiență politică, neocupând niciodată o funcție publică și nici internațională, fiind complet străin de zona relațiilor internaționale. În plus, din cauza radicalismului anumitor declarații din campania electorală, pentru care a și fost catalogat drept un „izolaționist populist”, noul președinte american își începea mandatul pe fondul unor tensiuni serioase cu aliații săi europeni, dar și din Asia sau Australia. Să ne aducem aminte ce rumoare a stârnit în Europa declarația sa despre scăderea în relevanță a NATO – NATO is obsolete.

In ciuda unui inceput dificil, chiar prost de mandat, acum dupa ceva mai mult de un an de zile putem spune ca dracul nu a fost chiar atit de negru. Relatia cu NATO, in timp, a fost restabilita, presedintele Donald Trump reconfirmind atasamentul SUA fata de obligatiile sale de aparare a aliatilor. Momentul a fost cu atit mai important pentru noi românii cu cit el a avut loc chiar pe timpul declaratiei comune de presă cu presedintele României, Klaus Johannis, aflat in vizita oficiala la Washington. SUA au continuat sa-si asume responsabilitatile militare necesare contrabalansarii Rusiei, dispozitivul militar american din Europa centrala si de est fiind semnificativ sporit. Astazi avem la Constanta tancuri Abrams si soldati americani, pregatiti ca, impreuna cu militarii români, sa apere România in cazul unei agresiuni rusesti.

Dincolo de relatiile transatlantice, nici in politica mondială domnul presedinte Trump nu s-a manifestat atit de izolationist pe cit de mare a fost teama in campania electorala. Este adevarat ca SUA s-a retras din Tratatul de Parteneriat Transpacific, decizie ce a iritat foarte tare tari aliate din regiune, precum Japonia. Dar in alte dosare regionale importante, America a ramas in continuare angajata. Washingtonul a decis sa creasca prezenta militara americana din Afganistan, oferindu-i un caracter permanent, inregistrind aici o diferenta notabila fata de fostul presedinte Barack Obama, care limitase in timp implicarea americana. Contrar aparentelor SUA a continuat sa se implice in complicata politica a Orientul Mijlociu, inclusiv in Siria si lupta impotriva DAESH. In dosarul sirian am inregistrat si prima folosire a fortei militare de catre noul presedinte, pentru a pedepsi folosirea de arme chimice de catre presedintele sirian Bashar Al Assad. Tot folosirea fortei militare a fost cea care a garantat si succesul infringerii Statului Islamic, rind pe rind , gruparea terorista pierzind marea majoritate a teritoriului irakian sau sirian pe care-l detinea.

Nu in ultimul rind, presedintele Donald Trump si-a conturat un rol important in alte doua mari dosare de politica externa, dosare cu serioase implicatii si asupra securitatii globale, cel rus si cel nord-coreean. In ciuda unor speculatii initiale, referitoare la un anumit ajutor rus pentru cistigarea alegerilor, chestiune departe de a fi lamurita, aflata in investigarea unui procuror special desemnat, noul presedinte American nu a facut nici un fel de concesii Rusiei. Mai mult decit atit, recent , Casa Alba a decis sa expulzeze de pe teritoriul american 60 de diplomati rusi. In plus, Donald Trump a semnat o declaratie comuna cu premierul britanic, presedintele Frantei si cancelarul german. Cei patru lideri politici, ai celor mai importante tari occidentale, au condamnat la unison tentativa rusa de ucidere a unui fost ofiter rus de informatii, aflat in azil in Marea Britanie. Utilizarea unei arme chimice pe teritoriul unei tari europene, pentru prima data de dupa al doilea Razboi Mondial nu putea lasa indiferente marile cancelarii occidentale.

Pentru a completa tabloul de mai sus mai trebuie spus ca un rol important in modelarea acestor decizii l-au avut si cei patru oficiali americani din jurul presedintelui SUA respectiv cei doi generali de la Casa Alba, John Kelly, seful de cabinet si H R McMaster, consilierul de securitate nationala, secretarul apararii, generalul James Mattis si secretarul de stat Rex Tillerson. Alintati de catre media americana ca “cei patru adulti” din jurul presedintelui Trump, in mod cert, prin experienta lor profesionala, ei au contribuit la cresterea coerentei politicii externe americane si mai ales la atenuarea exceselor izolationiste.

La data la care va apare acest articol deja vom avea in derulare al doilea an de mandat, an ce se anunta semnificativ diferit de primul. Trebuie spus ca pina acum presedintele american a avut si noroc, 2017 fiind totusi un an scutit de crize internationale majore, care sa implice direct SUA . In antiteza cu anul trecut, 2018 se anunta ca un an mult mai dificil. Relatiile cu Rusia sunt extrem de tensionate, ca urmare a agresivitatii tot mai mari a Moscovei in relatia sa cu Occidentul. Situatia din peninsula Coreea este si ea complicata, sansele pentru pace sau razboi fiind egale. In Orientul Mijlociu asistam la intensificarea rivalitatii geopolitice intre puterile regionale, situatia fiind departe de orice stabilizare. La nivel global suntem martorii remilitarizarii politicilor externe, din ce in ce mai multe state investind sume importante de bani in modernizarea arsenalelor militare. Nu in ultimul rind, nici economic lucrurile nu arata prea bine, analistii exprimind temeri legate de o noua criza economica majora.

Peste acest context international foarte complicat, in 2018 va trebui sa suprapunem si un context intern la fel de complicat. Domnul presedinte Trump va trebui sa-si gestioneze politica externa in conditii de campanie electorala interna. In toamna acestui an, in SUA vor avea loc alegeri partiale pentru Congres. Sperind sa preia controlul ambelor camere, democratii nu vor permite Casei Albe un spatiu prea generos de miscare. In felul acesta, in 2018, Casa Alba va fi mult mai solicitata pe zona politicii globale decit in 2017. Ramane sa vedem daca faimoasele instincte economice, la care presedintele Donald Trump face deseori referire il vor servi bine si in zona extrem de complicată si cu miza atit de mare a politicii externe.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe