Artificiile lui Trump și politica senzațiilor tari

Luminița Kohalmi Publicat la: 30-05-2018

Pentru observatorii relațiilor internaționale, politica externă a SUA în mandatul lui Donald Trump este asemeni unei succesiuni de tururi de roller coaster, cărora le reziști cu greu mult timp fără pastile. Iar fiecare tweet al președintelui este un foc imens de artificii, la limita echilibrului dintre siguranță și factorul senzații tari. Adrenalina, surpriza, ambiguitatea și improvizația, toate sunt ingredientele discursului public al președintelui SUA, un discurs care demonstrează că acesta nu are nici o fărâmă de loialitate față de normele și instituțiile ce stabilesc limitele puterii politice tradiționale. În fiecare zi, Donald Trump rescrie regulile și redesenează procesele de comunicare și de diplomație publică într-o manieră atât de neașteptată încât îi ia prin surprindere și pe cei mai apropiați colaboratori ai săi.

În domeniul comunicării, cea mai controversată schimbare asociată lui Trump și echipei acestuia încă din perioada candidaturii sale la Casa Albă este trecerea de la ciclurile de știri de 24 din 24 de ore, șapte zile pe săptămână (generate și întreținute de principalele rețele TV și de ziarele de prestigiu din SUA), la cicluri de știri concurente (născute de social media și viralizate prin critici în media clasice). Această perturbație a creat neplăceri uriașe Facebook, compania fiind acuzată că ar fi pus la dispoziția Cambridge Analytica date despre utilizatori, folosite apoi în crearea ciclurilor de știri concurente de care avea nevoie Trump.

În privința diplomației publice, Trump a fost catalogat drept „un adevărat dezastru pentru soft power-ul american”. Această apreciere îi aparține chiar profesorului Joseph Nye, inventatorul conceptului consacrat. Printre remarci ofensatoare la adresa imigranților sau a țărilor din Africa și America Latină, președintele a decis retragerea SUA din Acordul de la Paris privind schimbările climatice și din Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții, pozițiile acestuia stârnind o adevărată revoltă în corpul diplomatic american. Dacă în ultimii 70 de ani, de la Planul Marshall de reconstrucție a Europei după cel de-al Doilea Război Mondial până de curând, răspândirea valorilor SUA a constituit o direcție importantă sau chiar o prioritate de politică externă, Donald Trump pare să fi decis să arunce această direcție la coșul de gunoi al istoriei.

Contestatarii președintelui Trump susțin că acesta are poziții publice instabile, iraționale, contradictorii, inconsistente, exprimate pe un ton impulsiv. The New York Times a demonstrat că Trump a spus câte o minciună în fiecare zi din primele sale 40 de zile de mandat. Foreign Affairs a evidențiat faptul că Trump și-a exprimat public rezervele față de cele mai vechi și mai importante angajamente ale SUA, cum ar fi NATO, alianță pe care acesta o descria în ianuarie 2017 ca fiind „depășită”, pentru ca în aprilie 2017 să spună că „nu mai e depășită”. Mass-media americană este inundată de exemple care susțin criticile formulate la adresa modului în care președintele înțelege să comunice și să relaționeze cu parteneri și adversari.

Susținătorii lui Trump cred însă că America are un președinte care face lucruri neașteptate, pe care nu aveai cum să le anticipezi, ba chiar că este, din această perspectivă, o „lebădă neagră” pozitivă a politicii americane. Schimbările lui Trump ar fi generatoare de zgomot pe termen scurt, însă ar aduce o mulțime de oportunități pe termen lung. Există fani ai președintelui care afirmă că declarațiile lui Trump sunt aparent iraționale și că acesta creează în mod deliberat ambiguitate pentru a aduce avantaje SUA în politica internațională. Mai mult, se spune că Trump ar putea să creadă cu adevărat că o politică externă credibilă și predictibilă ar fi un semn de slăbiciune pentru SUA.

Chiar dacă Donald Trump face doar valuri și e puțin probabil să recurgă la vreun gest apocaliptic, rezultatele inovațiilor sale nu sunt însă de bun augur, dacă vorbim despre credibilitatea președintelui SUA. Conform unui sondaj Gallup efectuat în 134 de țări după un an de mandat al lui Trump la Casa Albă, doar 30% dintre cei intervievați erau de acord cu conducerea SUA, înregistrându-se astfel cea mai mică favorabilitate din toate timpurile, în scădere de la 48%  – favorabilitate măsurată cu un an înainte, când Obama era președinte. Aliați tradiționali ai SUA, precum Australia, Franța, Germania, Japonia, Iordania, Coreea de Sud sau Marea Britanie înregistrează scăderi ale acestui indicator, pe când în Rusia este una puținele țări în care favorabilitatea față de conducerea SUA a crescut.

Trump este însă un personaj pragmatic și, în ultimă instanță, toate schimbările despre care am vorbit pornesc de la dorința acestuia de a fi văzut într-o lumină pozitivă. Trump este un consumator feroce de media și un producător important de conținut. Acesta a ajuns președinte minimizând și ocolind principalele trusturi media americane, iar tweet-urile sale au creat o atmosferă incendiară de știri. În loc să urmărească ciclurile clasice de știri, liderii politici mondiali așteaptă următorul tweet al lui Trump pentru a reacționa. Spre deosebire de observatori, jucătorii importanți ai momentului din politica internațională produc și caută, la rândul lor, asemeni lui Donald Trump, senzații tari.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe