Populismul a venit de pe internet

Guido Liguori Publicat la: 30-05-2018

În cadrul alegerilor parlamentare din Italia, care s-au desfășurat în data de 4 martie, Mișcarea 5 Stele (M5S) a devenit primul partid din peninsulă, după numărul de voturi, primind aproape 11 milioane de voturi, ceea ce reprezintă 32%, trimițând în parlament 227 de deputați (dintr-un total de 630) și 112 senatori (din 315). Succesul repurtat de această mișcare ar fi fost și mai mare dacă nu ar fi intrat în vigoare (cu puține luni înainte de deschiderea urnelor) o lege electorală, în parte proporțională, în parte majoritară, care a fost introdusă tocmai pentru a împiedica o victorie și mai clară a mișcării. Avându-se în vedere faptul că, în cadrul sistemului italian, pentru votarea unui guvern, trebuie ca acesta să fie validat de ambele camere ale parlamentului, se înțelege dificultatea cu care se confruntă Italia având în vedere că în lumina rezultatelor avem un sistem tripolar.

 

Rezultatul alegerilor i-a nemulțumit pe activiștii M5S, care doreau o victorie categorică, menită să le asigure majoritatea în parlament, însă numărul de voturi și procentul obținut sunt relevante. Cine sunt deci acești militanți ai M5S, pe ce se bazează succesul lor, care pentru multe persoane pare a fi surprinzător? Istoria începe cu Beppe Grillo, un actor de comedie care a avut un succes important în cadrul emisiunilor televizate din anii ’80, autor al unor monologuri critice ce aveau ca subiect actualitatea politică, care a fost dat afară de la televiziunea publică RAI, pentru că a afirmat într-un show că partidul socialist condus de Craxi, era un partid al hoților, care se folosea de putere pentru a fura. Craxi, care la acel moment era unul dinte cei mai importanți oameni politici ai Italiei nu a iertat această jignire și a cerut și obținut de la conducerea RAI să îl destituie pe Grillo. Votul de blam primit i-a închis ușile tuturor birourilor de televiziune, nu numai de stat, ci și private, Berlusconi, de exemplu, refuzând să îl angajeze. Ca urmare, Grillo a fost obligat să urmeze o carieră pe scenele teatrelor, unde monologurile sale au devenit din ce în ce mai radicale, alimentate fiind de furia provocată de embargoul care i-a fost impus. Succesul nu a întârziat să apară, sălile teatrelor în care dădea reprezentații devenind neîncăpătoare.

Din tiradele sale, Grillo părea că este ușor de stânga, ecologist și critic al establishmentului. La început, criticile sale se îndreptau și împotriva computerelor, ajungând chiar să distrugă în mod fizic o parte dintre ele pe scenă. Ulterior, a avut loc o întâlnire cu informaticianul (și omul de afaceri în domeniul Internetului, care își deschisese o mică întreprindere intitulată Casaleggio Associati) Gianroberto Casaleggio, care l-a convins de marile oportunități pe care această rețea de comunicare le poate oferi ambițiilor sale politice. În anul 2005, comicul a deschis împreună cu Casaleggio un blog care s-a dovedit a fi de mare succes, în jurul căruia a început să se adune o comunitate atrasă de temele protestatare, ce erau îmbibate cu o relevantă doză de lipsă de „sensibilitate” și de „populism” – politicienii sunt la fel, au privilegii excesive, distincția între dreapta și stânga este depășită etc. Aceste critici erau în parte corecte, însă lumea politică a rămas surdă, incapabilă să se autoreformeze. Așa cum am mai spus, în jurul experienței ca blogger s-au născut primele „liste civice” care au participat la alegerile locale. În anul 2009, Grillo și Casaleggio au înființat M5S, primul dintre aceștia fiind proprietarul simbolului, liderul politic și cel care prin autoritatea sa acorda legitimitatea candidaților, în timp ce Casaleggio controla site-ul web, inima acestui proiect și care, printre altele, asigura și un câștig financiar important. La alegerile parlamentare din anul 2013, M5S a reușit să ocupe 25% din locurile din parlament, refuzând să facă orice fel de alianță cu alte partide. La următoarele alegeri administrative, a reușit să câștige la Roma și Torino. Cu toate că rezultatele managementului administrativ din aceste orașe au fost bune, cel mai mare număr de voturi pe care le-a adunat în 2018 au provenit din sudul Italiei: votul masiv acordat în sudul Italiei și în insule pentru M5S a fost o reacție extremă, disperată, îndreptată împotriva corupției politice și a crizei economice și ocupaționale a părții celei mai sărace a populației.

Dar cum a evoluat M5S în acești ultimi ani? În mod evident, putem vorbi de o evoluție discontinuă: mișcarea a reușit să facă o schimbare semnificativă, Grillo, liderul carismatic, fiind cel care a făcut un pas înapoi în favoarea lui Luigi Di Maio, un tânăr de 31 de ani de origine napoletană, care provine dintr-o familie bună, un pragmatic moderat, ce oferă o imagine liniștitoare, care provine din rândul celor mai capabili activiști ai mișcării. M5S a renunțat la ideea ca toți militanții săi să fie egali la nivelul mișcării, creând un grup de conducere și ierarhiile aferente. Formele incerte de democrație directă promovate inițial de Grillo au fost mult reduse, numele site-ului web al mișcării intitulându-se Rousseau. Foarte interesant, chiar și viguroasa campanie antieuropeană a fost lăsată într-un plan secundar și chiar mai mult decât atât; last but not least, partidul este acum deschis posibilităților de a colabora în parlament cu alte forțe politice.

Ceea ce pare a fi neschimbat și foarte clar este controlul asupra site-ului (la care continuă să se raporteze o serie întreagă de militanți care încă nu s-au înregimentat în partid) din partea societății Casaleggio Associati, care între timp a fost preluată de David, fiul defunctului proprietar Gianroberto. Interesant este că parlamentarii care au fost aleși sub sigla M5S sunt obligați să verse o parte din veniturile câștigate acestei firme.

În loc de concluzie, putem afirma că noutatea majoră în cadrul spațiului politic italian al ultimilor ani este că a apărut o forță „antipolitică”, hrănită prin intermediul rețelelor web care continuă să fie controlată de către patroni ai acestuia (Casaleggio Associati).

Traducere realizată de Sabin Drăgulin

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe