Mai există relația specială americano-britanică sub Donald Trump?

Petru Clej Publicat la: 30-05-2018

Recenta criză provocată de atacul împotriva localității Duma din Siria, calificat de democrațiile occidentale drept atac cu arme chimice și pus pe seama regimului președintelui Bashar al-Assad, a prilejuit reafirmarea alianței tradiționale dintre Statele Unite și Marea Britanie cunoscută îndeobște drept relația specială. Președintele Statelor Unite, Donald Trump, și prim-ministrul britanic, Theresa May, au vorbit la telefon și au convenit că folosirea armelor chimice nu poate rămâne fără răspuns, promițând să colaboreze îndeaproape în vederea unui răspuns internațional. Iar răspunsul nu a întârziat, rachetele lansate de forțele americane, britanice, dar și de cele franceze lovind obiective militare ale regimului Assad.

Cei doi lideri sunt relativ recent instalați la putere: premierul May în iulie 2016, când i-a succedat lui David Cameron în urma demisiei acestuia după referendumul în care electoratul a votat în favoarea ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană, iar Donald Trump a fost inaugurat șase luni mai târziu, după victoria din alegerile prezidențiale din noiembrie 2016 împotriva lui Hillary Clinton. Debutul relației între cei doi lideri a fost unul de bun augur: premierul May a fost primul lider care a călătorit la Washington să se întâlnească cu noul președinte după inaugurarea sa în ianuarie 2017.

 

Guvernul britanic a sperat să găsească în președintele Trump un sprijin în dificila perioadă care urma până la ieșirea țării din Uniunea Europeană, în martie 2019. Liderul american se declarase în 2016, în timpul campaniei electorale, în favoarea Brexit, nu neapărat din motive ideologice, care n-au fost niciodată un considerent determinant pentru omul de afaceri devenit politician, ci poate mai degrabă pentru că președintele Barack Obama și contracandidata sa din partea Partidului Democrat, Hillary Clinton, sprijineau în mod explicit rămânerea Marii Britanii în UE.

 

Origine scoțiană

Politicienii britanici eurosceptici au sperat că președintele Trump va accelera negocierea unui tratat de liber schimb cu Marea Britanie după Brexit, spre deosebire de președintele Obama, care avertizase împotriva unor astfel de speranțe. În plus, mai era și elementul personal care pleda în favoarea întăririi relației speciale: Trump este pe jumătate scoțian. Mama sa este născută în insula Lewis și a emigrat în Statele Unite la vârsta de 18 ani, iar interesele de afaceri în Scoția ale actualului președinte includ două complexe de golf.

Dar foarte repede s-a dovedit că relația președintelui Trump cu țara de baștină a mamei sale nu va fi una prea ușoară. Pasiunea lui Trump pentru comentariile postate pe Twitter a vizat de mai multe ori Marea Britanie. De pildă, când nu era decât aspirant la învestitura Partidului Republican la președinție, Trump a afirmat că în unele cartiere ale Londrei radicalismul islamist este atât de pronunțat încât polițiștii se tem pentru viața lor acolo. Primarul de atunci al Londrei, Boris Johnson, actualmente ministru de Externe, a calificat acest comentariu drept „o totală prostie”.

 

Vizită anulată

Devenit președinte, Trump nu a renunțat la Twitter și, în noiembrie 2017, a redistribuit postări antimusulmane ale grupării de extremă dreapta Britain First, ceea ce a atras o reacție critică chiar din partea premierului May. În februarie 2018, în cadrul campaniei sale împotriva Obamacare – sistemul de asigurare publică de sănătate –, Trump a afirmat că sistemul public de sănătate britanic, NHS, falimentează și nu este funcțional. Reacția de condamnare a comentariului lui Trump în Marea Britanie a fost cvasiunanimă, într-o țară în care NHS funcționează de aproape 70 de ani și se bucură de un larg sprijin în opinia publică. Mai important însă, președintele Trump și-a anulat la începutul anului 2018 o vizită pe care urma să o facă în Marea Britanie.

Motivul oficial: refuzul lui Trump de a inaugura în persoană noul sediu al ambasadei Statelor Unite la Londra, un complex care a costat peste un miliard de dolari, pentru care l-a blamat pe predecesorul său, președintele Obama, deși cel care a aprobat proiectul fusese președintele George W. Bush înaintea sfârșitului mandatului său în ianuarie 2009. Motivele neoficiale ale contramandării vizitei vehiculate în presă au fost însă legate de atitudinea ostilă a unei părți a clasei politice și a opiniei publice din Marea Britanie la o vizită oficială a lui Trump la Londra. Președintele Trump s-a declarat inițial neafectat de protestele masive ce se anunțau în cazul unei vizite, dar șeful Casei Albe este cunoscut pentru obrazul său foarte subțire și comentatorii au tras concluzia că, de fapt, el s-a simțit profund ofensat de atitudinea ostilă la adresa sa în Marea Britanie și ca atare și-a anulat vizita. În schimb, în contrast izbitor, a fost vizita președintelui Trump în Franța, în aprilie 2018, la invitația președintelui Emmanuel Macron, un politician cu o viziune total diferită, dar într-o țară în care protestele au fost minimale, vizita fiind calificată de presă drept un real succes.

 

Churchill și Roosevelt

Relația specială a fost o sintagmă menționată pentru prima oară la 5 martie 1946 de Winston Churchill, pe atunci lider al opoziției din Marea Britanie, într-un discurs ținut la Fulton, în statul Missouri, același discurs în care a introdus o altă expresie celebră, Cortina de fier. Churchill avea în gând Războiul Rece proaspăt declanșat între foștii aliați care obținuseră victoria împotriva Germaniei Naziste în anul precedent, Statele Unite și Marea Britanie pe de o parte, URSS pe de altă parte. Această relație specială, care are la bază o limbă comună și atașamentul față de valorile democratice, dar și o istorie și o cultură cu numeroase puncte comune, a fost făurită în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe durata căruia Churchill a fost prim-ministru și când relația sa cu președintele Franklin Delano Roosevelt a contribuit decisiv la această apropiere.

SUA și Marea Britanie mai fuseseră aliați împotriva Germaniei în Primul Război Mondial și au continuat alianța pe tot parcursul Războiului Rece, cu participare comună la înființarea NATO în 1949, Războiul din Coreea 1950-1953 și, în general, solidaritate în fața amenințării din partea dușmanului ideologic URSS. Relația specială a continuat după sfârșitul Războiului Rece, Statele Unite și Marea Britanie luând parte la intervențiile militare din Irak 1990, Kosovo 1999, Afganistan 2001, din nou Irak 2003, în lupta împotriva organizațiilor terorist-islamiste Al Qaeda și Statul Islamic și, în sfârșit, cel mai recent, împotriva regimului Assad în Siria. Cooperarea din domeniul militar se extinde și în domeniul informațiilor, unde serviciile externe CIA și MI6 cooperează adeseori împotriva amenințărilor tot mai complexe din secolul XXI. Din punct de vedere economic, relația specială este foarte puternică, Statele Unite fiind investitorul numărul 1 în Marea Britanie după cum Marea Britanie este investitorul numărul 1 în Statele Unite.

 

Ce rezervă viitorul

Președintele Trump fiind un politician atipic, provenit din mediul de afaceri și fără un atașament ideologic prea clar, nu este un om al relațiilor personale strânse, cum au fost cele dintre Roosevelt și Churchill sau Ronald Reagan și Margaret Thatcher sau Bill Clinton și Tony Blair, după cum nici premierul May nu are înclinații către astfel de relații. Unii comentatori au opinat chiar că relația specială ar fi un mit și că Statele Unite ar privilegia relația cu Marea Britanie doar ca o punte către Europa continentală și că oricum diminuarea influenței britanice în lume și reducerea accentuată a capacității militare ar duce la scăderea intersului american pentru partenerul britanic. Ce rămâne din relația specială sub președintele Trump și pe măsura apropierii de Brexit?

Sigur că imprevizibilitatea lui Trump și instabilitatea politică din Marea Britanie, unde un guvern minoritar trebuie să gestioneze cea mai incertă situație politică din ultimii 70 de ani, nu favorizează păstrarea intactă a legăturii dintre Washington și Londra. Dar Trump nu este etern, iar la un moment dat Marea Britanie va trebui să iasă din această incertitudine legată de Brexit și atunci atașamentul comun față de valorile democrației și economiei de piață va contribui la perpetuarea a ceea Churchill a numit acum 72 de ani relația specială.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe