SUA ȘI REGIUNEA ASIA – PACIFIC

Florian Răpan Publicat la: 30-05-2018

În decembrie 2017, administrația Trump a prezentat poporului american Strategia de Securitate Națională a SUA sub deviza „America First!” („America în prim-plan”). Un spațiu amplu și o atenție majoră în cadrul strategiei îi este acordată zonei Asia – Pacific. Regiunea Asia – Pacific cuprinde circa 50 de țări cu o poziționare geopolitică diversă și o dezvoltare politică, economică, militară și tehnologică eterogenă. În noua Strategie de Securitate Națională a SUA, această parte a lumii reprezintă principala poziție de interes datorită atât dinamicii economice, cât și a potențialelor amenințări de securitate. Printre acestea sunt relevate în prim-plan China și Coreea de Nord. Până la momentul respectiv, administrația Trump a avut față de acestea o poziționare confuză si incoerentă. Despre China, se spune cu claritate în document că este o putere tehnologică în continuă evoluție și, pe termen scurt, ar putea deveni o amenințare economică și militară directă la interesele SUA. De altfel, mai mulți analiști situează cele două state într-un război tehnologic și economic deja început și pe care Statele Unite riscă să-l piardă, neavând răspunsuri adecvate la strategia și ritmul impus de statul chinez.

 

Barack Obama, predecesorul lui Donald Trump la Casa Albă între 2009-2017, a avut o altă strategie și deschidere față de această regiune, caracterizată prin prudență și orientată spre principii, norme și valori în relațiile comune. Dar, conform criticilor săi, această politică nu a condus la rezultate notabile, dovedindu-se chiar ineficientă. Acordul comercial de liber schimb Asia – Pacific (Trans-Pacific Partnership) s-a dorit a fi o încununare de succes pentru administrația sa, dar practic el a fost abandonat de către Trump. Aceasta a creat o bună oportunitate, chiar nesperată, pentru rivalul regional China de a se impune economic, strategic și militar. Nici problematica Coreei de Nord nu a fost tratată coerent. Pericolul s-a accentuat pentru că nu s-au impus măsuri majore asupra Phenianului – fie prin sporirea presiunilor, fie prin angajarea unui dialog bilateral. Barack Obama a fost considerat un idealist în materie de politică externă și relații internaționale. Administrația lui Trump a văzut în aceste nerealizări o modalitate și oportunitatea de a repoziționa Statele Unite în arhitectura Asia – Pacific. Totuși, Obama a fost cel care a decis să reorienteze politica externă a SUA către această zonă, cea mai complexă și dinamică a lumii. El a vrut să întărească prezența militară, economică și diplomatică a Statelor Unite în regiune instituind „politica pivotului American”, redefinită mai târziu „politica rebalansării”.

Spre finele anului 2017, Donald Trump a efectuat un turneu de 12 zile în Asia, declarându-se foarte mulțumit de rezultatele acestuia, considerând că America este mult mai respectată și că a repurtat un succes economic important. Analiștii l-au contrazis însă și au afirmat că președintele s-a întors acasă fără nici un câștig în domeniile care îi interesează pe americani.

La începutul lunii ianuarie 2017, președintele Donald Trump a declanșat procedura de retragere a SUA din acordul comercial TPP, pentru că era o promisiune din campania electorală, dar nu a cântărit prea mult beneficiile sale strategice. În concepția inițiatorilor săi, acordul ar fi ajutat atât SUA, cât și aliaților săi, printre care Japonia și Australia, să contracareze expansiunea continuă a Chinei în zona Pacificului. De fapt, prin acest tratat, se urmărea ca SUA să fie aceea care face „jocurile” în această regiune, considerată de către specialiști ca fiind extrem de dinamică din punct de vedere economic.

Pe de altă parte, se dorea și un răspuns la acțiunile Chinei de a pune stăpânire pe Marea Chinei de Sud prin extinderea unor insule și construirea de noi porturi, dar și a unor insule artificiale. În plus, SUA devenea și un aliat militar al celor 11 parteneri, existând astfel posibilitatea de a crea un spațiu strategic, inclusiv al unuia militar. Practic, acest uriaș parteneriat ar fi însemnat un ansamblu comercial și de investiții de 28 mii de miliarde de dolari (din care 17 mii de miliarde, contribuția SUA). Prin retragerea SUA, China, printr-o diplomație foarte activă, s-a repoziționat, declarând că este gata să ia locul acesteia.

Poate ca un răspuns la inconsecvența politicii externe americane, la începutul lunii martie 2018, un număr de 11 state din regiunea Asia – Pacific, între care Japonia și Canada, dar în absența Statelor Unite, au semnat un acord comercial major, dând un semnal puternic împotriva protecționismului și războaielor comerciale. Acordul cuprinzător și progresiv pentru Parteneriatul Trans-Pacific (CPTPP) încheiat între statele semnatare reprezintă peste 13% din economia globală, respectiv un PIB cumulate de 10 000 miliarde de dolari. Dacă ar fi fost realizat împreună cu Statele Unite, aceste țări ar fi reprezentat peste 40% din PIB-ul mondial.

Revenind la situația geopolitică din acest areal, o preocupare majoră este constituită de regimul și comportamentul atitudinal din Coreea de Nord, care și-a accelerat în ultimul timp activitățile în domeniul programelor nucleare, balistice și cibernetice. De altfel, în Strategia de Securitate a SUA se afirmă că armele balistice și nucleare ale Coreei au devenit o amenințare globală, inclusiv în regiunea Asia – Pacific, care necesită un răspuns global. Pentru aceasta, America este direct interesată să mențină o cooperare strânsă cu Coreea de Sud, Japonia și alți parteneri pentru a asigura o prezență militară avansată, capabilă să descurajeze și, dacă este necesar, să distrugă orice adversar.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe