Cu fluturele-labrador, pe Grigore Bălan, la Bistritz Cronica volumului de poezie Insectarul Coman de Dan Coman

Romeo Aurelian Ilie Publicat la: 30-05-2018

Dan Coman a fost și este în continuare unul dintre cei mai importanți douămiiști și unul dintre cei mai apreciați scriitori români contemporani. În egală măsură poet și prozator, el a publicat până în prezent nouă volume de autor, dintre care cinci de poezie: Anul cârtiței galbene (Timpul, 2003), Ghinga (Vinea, 2005), Dicționarul Mara (Cartier, 2009), ERG (Charmides, 2012), Ghinga pe înțelesul tuturor (Charmides, 2013 – sub pseudonimul Nina Coman) și Insectarul Coman (Charmides, 2017), precum și trei volume de proză: Irezistibil (Cartea Românească, 2010), Parohia (Cartea Românească, 2012) și Căsnicie (Polirom, 2015), fiind prezent și în alte antologii.  Cel mai recent volum de poeme, Insectarul Coman, a apărut în toamna anului 2017 la editura bistrițeană Charmides.

 

Volumul, conceput pe sistemul: prolog, conținut și epilog începe în forță cu un poem cvasirealist ce se încheie însă într-o notă vag suprarealistă: „mă ridic, intru în casă, sunt primul care-a ajuns./ beau o gură de cafea apoi mă aplec/ și-mi sting iute capul în scrumieră”. Prin aceste versuri finale ale prologului, Dan Coman trasează dintru început direcțiile pe care urmează să se desfășoare povestea sa: locația: acasă sau pe lângă casă; băutura-refren: cafeaua; obsesia dominantă: nevoia de a-și face ordine în viață.

 

„Prin zăpada din parc un fluture cât un câine…”

De unde oare această nevoie obsesivă de a-și pune viața în ordine? Conform primului poem din corpul propriu-zis al volumului, „de vină” ar fi vârsta care impune, zice-s-ar o anumită conduită morală și mai ales socială: „Acum ritmul e bun, noaptea aproape, entuziasmul,/ așa cum se cuvine după 40,/ doar din când în când și fără niciun motiv/ (și grădinile de cafea, aflate deja în paragină)./ Se va spune: familist convins, coleric, indiferent la soarta animalelor”. Așadar, între copertele acestei cărți, se va desfășura o radiografie a vieții unui bărbat trecut de patruzeci de ani, ce își caută încă echilibrul între oboseala acumulată, nostalgia primei tinereți și entuziasmul mimat cu care ar trebui să întâmpine noua sa viață.

Războiul său interior este descris foarte bine inclusiv de metafora acelui fantomatic  fluture-labrador care apare în momentele cheie ale vieții: „Prin zăpada din parc un fluture cât un câine,/ un fluture imens cu aripile tremurând,/ ridicate stângaci pentru câteva clipe de echilibru”; „am visat fluturele-labrador/ zbura de unul singur pe Grigore Bălan,/ încoace și-ncolo/ cu capul plecat”; „ultima vară la bistritz, în grădinile de cafea/ aflate acum în paragină (la capătul lor fluturele-labrador/ și-a strivit cuibul dintr-o singură mișcare –/ n-am bănuit niciodată forța lui)”. Această făptură vag onirică, vag suprarealistă descrie foarte bine artificialitatea echilibrului dintre fragilitatea inimii (fluturele) și forța instinctelor și a dorințelor trupești (câinele labrador).  De altfel, imposibilitatea unui echilibru real și asumat reiese și din ultimele versuri ale volumului: „acum mintea mea este o uriașă plantă porno ajunsă/ la maturitate/ supraviețuind de una singură/ într-un organism devastat”.

 

Un lung poem-fluviu confesiv

Dan Coman este unul dintre principalii corifei ai douămiismului. Iar această afirmație este susținută cu asupra de măsură de acest volum, în care se regăsesc mai toate esteticile acestui curent literar: grosso-modo, avem de a face cu un lung poem-fluviu confesiv, în care banalitățile cotidianului capătă sens atunci când în scenă apar și prietenii poetului, toți fiind poeți din aceeași categorie: Claudiu Komartin, Radu Vancu, Marin Mălaicu-Hondrari, Florin Partene, Ana Dragu și metasens atunci când sunt altoite pe tulpina imaterială a zbaterilor sufletești; iar intertextualismul își face și el apariția prin invocarea diverselor opere literare din sfera de interes a poetului: „(dac-ar fi apărut la timp Străinul,/ cineva cu adevărat providențial/ ne-ar fi scos imediat, cu dinamită, din viețile noastre stătute)”; „(umblu de aproape o viață pe aici:/ Grigore Bălan e adevăratul Sonora,/ locul perfect unde să dispărem definitiv)”.

Tot o schemă douămiistă ar fi și invocarea în exces a unor locuri reale, ce pot fi oricând localizate sau chiar vizitate, spre a da o notă de autenticitate fluviului confesiv. În cazul lui Dan Coman, „vedeta” se pare că este strada Grigore Bălan, pe care acesta locuiește; dar suntem plimbați și prin Class, barul reuniunilor poetice, cofetăria Cristina, liceul Rebreanu, blocurile ANL și alte străzi și locuri din Bistritz, dar și câteva din Turcia. Iar menționarea acestora are scopul de a face cât mai credibilă confesiunea poetului.

Ceea ce atrage atenția la Dan Coman este finețea și totodată precizia cu care incizează doze optime de suprarealism în acest fluviu de real, aparent pentru a-l scoate din banal, dar în fond pentru a-l visceraliza, pentru a se regăsi mai bine pe sine în propria sa viață, având totodată și efectul colateral de a-l face pe cititor să empatizeze tocmai cu latura intimă a vieții sale: „acolo, în beznă, ne-au găsit în cele din urmă:/ pluteam unul lângă altul lîngă ușa biroului/ la întâmplare, cu burțile în sus”; „urmăream aerul fierbinte retezat de termopan/ zbătându-se pe pervaz/ ca o găină rămasă  brusc fără cap”; „Deschid ochii: lumina soarelui întinsă pe mocheta din cameră/ țeapănă ca un șobolan mort”. În ceea ce privește aparenta estetică mizerabilistă, de care poetul pare a fi uzat în aceste versuri, trebuie înțeles că ea nu este decât… aparentă, în esență fiind vorba de un artificiu stilistic utilizat strict pentru că genul acesta de exprimare captează mai bine atenția cititorului, mult mai familiarizat cu urâtul decât cu frumosul.

Această revenire a lui Dan Coman în peisajul poeziei românești, după o pauză de patru ani, răstimp în care ne-a  surprins cu romanul Căsnicie, este cum nu se poate mai potrivită, descoperindu-ne un scriitor complex și complet și totodată o personalitate artistică bine definită, nu însă și delimitată.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe