Criza puterii executive, faza Johannis-PSD

Dan Pavel Publicat la: 15-06-2018

De ce unele guverne democratice au succes, iar altele eșu­ează?


Există răspunsuri precise, dintre care unele vor fi arătate în cele ce urmează.


Particularitatea tranziţiei postcomuniste din România este că democraţia a fost subminată de la bun început prin două crize: cea a puterii executive și cea a puterii legislative. Atât guvernul, cât și parlamentul au fost subordonate partidului hegemonic (Frontului Salvării Naţionale) și liderului suprem (Ion Iliescu). Subordonarea puterii executive faţă de partidul sau coaliţia aflate la putere a devenit permanentă; aceasta a însemnat că guvernul nu a lucrat în interes public, ci în interesul partidului (sau coaliţiei). În actuala fază, guvernul lucrează în interesul PSD (& ALDE), iar Președinţia României în interesul lui Klaus Johannis și a PNL. Miza lor este electorală.
Este cvasiimposibil ca un executiv bicefal, în care unul trage „hăis!”, iar celălalt „cea!”, să lucreze în interes public și să fie eficient. Cearta permanentă dintre actualul guvern și actualul președinte nu este în interesul cetăţenilor (nu a fost nici cearta dintre Johannis și Guvernul Ponta sau dintre Băsescu și Guvernul Tăriceanu). Scandalul dintre „cele două palate” a ajuns să afecteze și politica externă a României. Episodul cu ideea mutării ambasadei României la Ierusalim a demonstrat că între cele două părţi nu este posibilă găsirea celui mai mic numitor comun nici măcar când este vorba despre relaţiile internaţionale ale ţării. 


Într-un fel, pe vremea comunismului era mai ușor. România avea un singur stăpân, Uniunea Sovietică. Acum, autorităţile noastre au ajuns să fie „slugă la doi stăpâni”: Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană. Mai rău, totul se întâmplă într-o perioadă critică pentru relaţia transatlantică. După ce Donald Trump a anunţat retragerea SUA din acordul nuclear cu Iranul, ţările europene și-au anunţat intenţia de a continua, asu­mându-și riscurile sancviunilor economice americane. Este dificil pentru oricine să spună în momentul de faţă dacă și cum se vor rezolva tensiunile nord-atlantice, dar nu este greu de presupus că prin acţiunile întreprinse în ultima vreme România riscă să își strice relaţiile cu ambii parteneri strategici.
Criza puterii executive din ţara noastră se va putea rezolva doar când relaţiile guvern-președinţie se vor instituţionaliza. Instituţionalizarea relaţiei dintre cele două componente ale puterii executive se va realiza doar dacă abordarea raţională va conduce la stabilirea celor mai importante șapte/zece/douăsprezece priorităţi comune de rezolvare a marilor problemelor naţiunii (să zicem: îngrijirea sănătăţii, cu numeroasele componente, de la combaterea bolilor cardiovasculare sau a diferitelor for­me de hepatită la dotarea ul­tramodernă a spitalelor; creșterea bunăstării generale, în particular a categoriilor care trăiesc sub pragul sărăciei ori puţin peste; reformarea sistemului educativ, mai ales cel preuniversitar; îmbunătăţirea catastrofalei infrastructuri rutiere, precum și altele, aici fiecare poate completa). Iar după aceea, respectivii se pot certa ca chiorii pentru putere, așa cum deja o fac. Dar măcar fiecare va putea să dovedească faptul că și-a respectat contractul social cu cetăţenii care l-a ales. 


Cel mai important criteriu pentru evaluarea conducătorilor de ţară este performanţa instituţională. Scopul instituţiilor democratice, inclusiv a instituţiilor guvernamentale, este de a îndeplini niște scopuri (corespunzătoare cererilor societale) – să educe copiii, să le plătească pensionarilor, să construiască drumuri, străzi, autostrăzi funcţionale, să ţină jos preţurile, să creeze locuri de muncă, să trateze bolile cele mai grave, să limiteze jafurile, hoţiile, crimele ș.a.m.d. Dacă aces­tea nu sunt realizate, nu există eficienţă instituţională. 


În aproape treizeci de ani de la prăbușirea regimului comunist, guvernele și președinţii aleși au îndeplinit puţine dintre scopurile puterii executive. Pentru România, răspunsul la întrebarea fundamentală din prima propoziţie a editorialului este simplu și descurajant: din pricina incompetenţei guvernamentale și iresponsabilităţii. 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe