Axa Ierusalim-Riyadh-Washington, D.C.

Redacția Publicat la: 15-06-2018

Mutarea ambasadei SUA la Ierusalim face parte dintr-un plan al administraţiei Trump de reașezare stra­tegică a Orientului Mijlociu. Fostul președinte Obama a fost dur criticat de către Arabia Saudită și Israel pentru favorizarea extinderii în zonă a influenţei Iranului și a ramurii șiite a Islamului. 
Noul președinte nu și-a ascuns nici o clipă simpatiile pentru actualii lideri israelieni și saudiţi (premierul Netahyahu și prinţul moștenitor Muhammad bin Salman). Iar împreună au făcut afaceri care au bătut recordurile mondiale: anul trecut, la Riyadh, între regele Salman și președintele Trump s-a semnat cel mai mare contract militar din istorie (în valoare de 120 miliarde de dolari și care pe o perioadă de zece ani va ajunge la suma re­cord de 350 miliarde). Deja Arabia Saudită a întrecut Rusia la chel­tuielile militare. Tot atunci s-a ţinut Marele Summitt Arabia Saudită-SUA, la care au participat șefi de stat (regi, emiri, sultani, președinţi) sau alţi reprezentanţi din peste 50 de state islamice. Spaţiul nu permite enu­merarea hotărârilor cruciale luate în mai multe domenii. S-au pus bazele unui fel de NATO din Golful Persic.
Câteva săptămâni înaintea mutării ambasadei, prinţul moș­tenitor saudit a făcut o vizită în SUA. După ce a afirmat că Ayatolahul Khamenei este mai rău decât Hitler și a explicat ce este „Triunghiul răului”, bin Salman făcut o afirmaţie care a șocat întreaga lume arabă (și islamică): el a recunoscut dreptul de existenţă al statului Israel. Și palestinienii, și israelienii au dreptul să-și facă propriul stat. A atras însă atenţia că palestinienii produc instabilitate în regiune. De altminteri, în afară de protestele organizate în Gaza de organizaţia teroristă Hamas, doar Turcia a condamnat vehement mutarea ambasadei. Iar Turcia i-a atacat repetat pe kurzii din Siria, cei mai importanţi aliaţi ai SUA în lupta anti-ISIS. Loialitatea Ankarei faţă de NATO și aliatul american este pusă de mulţi sub semnul întrebării. Dar noul pre­ședinte american nu se sfiește să reconsidere toate alianţele și să pună la cale noi înţelegeri politice.
După anunţarea retragerii din acordul nuclear cu Iranul, Trump a introdus mai multe elemente de incertitudine în im­portanta relaţie transatlantică. Criticile venite din partea Germaniei, Franţei și Marii Britanii s-au înteţit, mai ales că ele pot fi afectate de sancţiunile aplicate celor care vor continua relaţiile comerciale cu Iranul. 
Deși toată lumea îl critică, Trump pară să-și continue neabătut iniţiativele. Dacă în urma întâlnirii planificate cu liderul Kim Jong-il se va ajunge la denuclearizarea Coreei de Nord, atunci noul președinte va fi realizat ceea ce părea de negândit. Iar dacă planul mult promis al păcii din Orientul Mijlociu îi va reuși (ceea ce mulţi pun la îndoială), literatura de studii strategice, serviciile de intelligence și diferitele cancelarii din lume vor trebui să admită că l-au subestimat. Într-un fel sau altul, Trump a influenţat deja profund politica internaţională. Cei care deja planifică lumea post-Trump au mari dificultăţi pentru că nimeni nu știe unde se va opri. Poate că numai rezultatele investigaţiei comisiei speciale despre amestecul Rusiei în alegerile americane, conduse de fostul director FBI, ar mai putea să schimbe ceva. (Timpul)

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe