Rusia: alegeri prezidenţiale fără intrigă, dar cu miză enormă

Armand Goşu Publicat la: 15-06-2018

Alegerile prezidenţiale din Rusia au consemnat o seamă de recorduri. Rezultatele finale au depășit chiar și cele mai optimiste așteptări ale Kremlinului. Vladimir Putin, președintele în exerciţiu, a câștigat al patrulea mandat din primul tur, cu un scor zdrobitor de aproape 77%. A fost votat de nu mai puţin de 56,202 milioane de oameni. Astfel, Putin depășește vechiul record al lui Dmitri Medvedev care a colectat în 2008 peste 52,500 milioane de voturi. De altfel, scorul din 2012 este cu aproape 11 milioane de voturi mai mic și depășește consistent vechiul record al lui Putin din 2004, când a luat 49,5 milioane.
Pe locul doi, la mare distanţă, s-a situat candidatul comuniștilor, Pavel Grudinin (11,8%, 8,6 milioane de voturi), urmat de ultranaţionalistul Vladimir Jirinovski (5,6%, 4,1 milioane). De vreme ce Ksenia Sobceak e proiectul Kremlinului pentru a mobiliza electoratul tânăr, de dreapta, singurul candidat proeuropean, democrat, compatibil cu profilul liderilor vest-europeni a fost Grigori Iavlinski, șeful liberal-moderaţilor de la „Iabloko”, care însă n-a adunat decât puţin peste 750 de mii de voturi, abia 1%. În total, la aceste alegeri au votat 73,37 de milioane de alegători, adică 67,5%, ceea ce reprezintă un nou record de participare la vot. 
Deși omologate de tot felul de instituţii din Rusia, aceste cifre nu surprind nici pe departe realitatea. Sunt date falsificate într-o măsură imposibil de precizat. Nu se poate afirma cu certitudine nici măcar dacă Putin ar fi câștigat alegerile prezidenţiale dacă ar fi fost organizate și desfășurate potrivit standardelor occidentale. Nici măcar prezenţa la vot, 67%, nu e credibilă. Fundaţia condusă de Aleksei Navalnîi, care a monitorizat prezenţa de vot, avansează cifra de 55%, cu siguranţă mai aproape de realitate. De altfel, nici măcar numărul exact de alegători nu e clar. Comisia Electorală Centrală a anunţat în ultimul moment reducerea lui cu 1,5 milioane de persoane. În același timp, sunt mii de cazuri relatate pe reţelele sociale doar în Moscova, când alegători care nu și-au schimbat niciodată în viaţă domiciliul nu se regăsesc pe listele permanente. Unii comentatori ruși afirmă că pentru a falsifica procentul prezenţei la vot au fost scoase din liste circa două milioane de alegători. Mai îngrijorător este faptul că, pentru prima dată, alegătorii au avut voie să voteze în afara ariei de domiciliu. De acest drept s-au folosit acum peste șase milioane de cetăţeni. Cel puţin unii dintre ei au călătorit în coloanele de autobuze cu votanţi plimbate duminică, 18 martie, pe la mai multe secţii de vot.  
Obiectivele Kremlinului au fost precizate încă înainte de începerea campaniei electorale. Presa a relatat despre „seminarii” organizate pentru viceguvernatori invitaţi la Moscova în reședinţe discrete, ocazii cu care diverși șefi din administraţia prezidenţială au fixat obiectivele: 70% prezenţă la vot și tot atât scorul în primul tur de scrutin. Important era să adune cel mai mare număr de voturi obţinut vreodată de un om politic din Rusia. 
Prin aceste rezultate, Kremlinul dorește să demonstreze că nu există alternativă la Putin, că opoziţia este divizată, fragmentată, lipsită de lideri cu viziune, că guvernul controlează întregul proces politic, că Putin nu e doar un președinte, ci lider istoric, care, odată relegitimat de un număr record de voturi, poate lua orice decizie de politică internă asau externă. În plus, procentul mare de voturi din Crimeea ar reconfirma legitimitatea anexării acestui teritoriu ucrainean la Federaţia Rusă. Nu întâmplător, alegerile prezidenţiale din Rusia au fost fixate în ziua în care se marchează patru ani de la anexarea Crimeii. Cu o zi înainte de scrutin, când este oficial interzisă agitaţia electorală, Pervîi Kanal, postul cu cea mai mare audienţă, a difuzat un documentar intitulat Crimeea, în care prezintă în cheia propagandei rusești evenimentele din primăvara 2014, punându-l în centrul naraţiunii pe președintele Putin. 
Pentru atingerea acestor obiective, puterea a luat măsuri nemaiîntâlnite anterior, care au făcut ca ultima campanie electorală să se deosebească de precedentele. A fost scos din cursă singurul candidat care ar fi putut să ofere o intrigă acestor alegeri, Aleksei Navalnîi. Astfel, în realitate, Putin n-a avut contracandidat. De fapt, Putin nici nu s-a aflat în campanie electorală. El doar și-a îndeplinit atribuţiile de președinte, încărcându-și agenda cu multe vizite de lucru intens reflectate de către presa controlată de putere. N-a participat la nici o dezbatere cu ceilalţi contracandidaţi, pe care i-a sfidat, pur și simplu. O infernală mașină de propagandă a fost pusă în funcţiune pentru a demonstra distanţa existentă între Putin și restul candidaţilor. Putin n-a avut program electoral, dar cu două săptămâni înainte de alegeri a prezentat discursul anual despre starea naţiunii, ţinut în parlament, cu accente electorale evidente. 
Pentru a crește prezenţa la vot, aparatul de stat s-a implicat în mobilizarea electoratului într-o manieră agresivă. S-au raportat presiuni la locurile de muncă, nu doar la stat, ci și la privaţi. Universităţile s-au bucurat de o atenţie aparte din partea puterii, la fel și spitalele. S-a vo­tat activ în spitale și în căminele studenţești.
FSB, serviciul rus de securitate, și ministerul de Interne au luat măsuri de prevenire, intimidare, izolare a unor proteste postelectorale. În mai multe orașe, activiștii cei mai critici cu puterea au fost condamnaţi la pedepse administrative de privare de libertate între 10 și 25 de zile, fiind închiși în ziua alegerilor. Profesorii au mers în școli, licee și universităţi și au explicat tinerilor elevi și studenţi care pot fi consecinţele participării lor la proteste neautorizate. FSB a organizat operaţiuni speciale de paralizare a structurilor teritoriale ale lui Navalnîi, unele extrem de violente, cum a fost cea din Kaliningrad. 
La toate acestea ar trebuit adăugat refuzul de a permite accesul observatorilor, falsificarea proceselor verbale, votul multiplu (sunt zeci de cazuri filmate video) etc. Aceste detalii, dar și alte multe informaţii aruncă serioase semne de întrebare asupra rezultatelor finale și indică faptul că ele ar fi putut fi dramatic falsificate. 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe