Rusia lui Putin: diagnoză la 18 ani de mandat

Iulian Chifu Publicat la: 15-06-2018

Atacul cu substanță neurotoxică de la Londra împotriva fostului ofițer rus Serghei Skripal, care a lucrat pentru MI6, s-a transformat peste noapte într-un adevărat declanșator al unui nou Război Rece între Occidentul Unit și Rusia. Spionul refugiat în Marea Britanie și fiica sa sunt încă în comă pe patul de spital, dar atacul este deja de magnitudinea asasinatului arhiducelui Franz Ferdinand la Sarajevo, la 28 iunie 1914, care a declanșat Primul Război Mondial.
Iar declarația de condamnare comună a celor patru mari puteri occidentale echivalează cu celebrul discurs al lui Winston Churchill de la Fulton, la 5 martie 1946, când premierul care a trecut Marea Britanie prin al Doilea Război Mondial ne anunța că „o Cortină de fier s-a lăsat asupra Europei”, iar Războiul Rece a început. La nici o lună de la lunga telegramă din 22 februarie 1946, de la Moscova a lui Mc Kennan, care era însă un document secret la acea vreme, ce pleda pentru politica sferelor de influență și protejarea Europei Centrale și de Est de exportul de revoluție comunistă a lui Stalin.
Care este de fapt substanța reală a Rusiei? Ne-o demonstrează fără drept de apel realitatea din spatele celebrelor arme precum și incapacitatea administrativă de a gestiona crizele banale și urgențele civile, cele care marchează modul în care statul rus acordă cetățenilor său serviciile fundamentale. Aceasta e Rusia lui Putin la 18 ani de când a preluat puterea. Asasinate la comandă: ceceni, opozanți și spioni peste tot în lume. Rusia inocentă sau o altă formă de război hibrid?

Atacul cu o substanţă neurotoxică de luptă care l-a trimis în spital pe colonelul GRU Sergei Skripal, cel care a lucrat pentru MI6 și era refugiat în Marea Britanie, a tras semnalul de alarmă vizând asasinatele la comandă în străinătate ale liderilor și rebelilor ceceni, opozanţilor lui Putin și spionilor împotriva Rusiei peste tot în lume. Departe de a fi întotdeauna date certe care acuză Rusia ca stat, crimele și morţile suspecte favorizează Administraţia Putin și marchează un modus operandi. Toate au intrat într-o anchetă majoră la Londra, cu sprijinul serviciilor partenere americane, dar vizează, mai larg, cazuri din întreaga lume.
Marea Britanie, 
14 morţi suspecte 
Yvette Cooper, președinta comisiei parlamentare britanice pe teme de poliţie și intelligence, și Ian Blair, fostul șef al Poliţiei Metropolitane din Londra, au fost principalii avocaţi ai anchetei tuturor morţilor suspecte pentru a determina probe și responsabilităţi. Este vorba de nu mai puţin de 14 morţi dubioase numai în Marea Britanie, precum și de numeroase altele în terţe state, inclusiv SUA.
Între altele, e vorba despre cazul lui Scot Young, care a lucrat cu criticii lui Putin și a fost găsit mort, cu pieptul înfipt în- tr-o ţeapă din gardul din faţa casei sale, în 2014. Aleksandr Litvinenko, un ofiţer KGB refugiat în Marea Britanie, oponent al lui Putin, ucis în 2006 cu Poloniu 210 pus în ceașca sa de ceai, este cazul cel mai celebru. Este un caz investigat și cu autori prezumaţi, dar cu vinovăţie evidentă, cu un grad mare de certitudine, între care un ofiţer KGB, acum deputat în Duma de Stat.
În 2013, a murit la Londra Boris Berezovsky, multimiliardar susţinător al mediei anti-Putin. A fost găsit mort în baie, cu o eșarfă la gât, fără o concluzie certă între sinucidere și asasinat. La fel de serioase sunt prezumţiile privind moartea suspectă din 2012 a lui Alexander Pe­­­repi­li­chny, om de afaceri rus care a depus o mărturie crucială într-un caz de furt a 230 milioane e dolari dintr-un fond de investiţii înregistrat la Londra, mort în faţa casei când revenea de la jogging. Se prezumă moartea prin otrăvire cu o plantă greu de detectat. În 2015, a murit un ajutor al lui Putin la Washington, Mihail Lesin, în camera de hotel, cu răni la cap și pe corp, inexplicabile prin autorănirea în cadrul unei beţii. În toate aceste cazuri, urmele autorilor au fost acoperite cu atenţie și nu sunt date certe care probează vinovăţia Rusiei.
Există și cazuri mai puţin discrete și care folosesc instrumente mai puţin costisitoare sau sofisticate, atunci când ele se produc în Orientul Mijlociu sau în Golf. Aici legătura cu Rusia e clară în cele mai multe cazuri. În Turcia, a fost asasinat în 2015 la Istanbul Abdulwahid Edelgireev, islamist cecen, administrator al Kavkaz-Center – agenţie de știri fondată de separatiști ceceni. Autorii erau doi spioni ruși, Iuri Anisimov și Alexander Smirnov, arestaţi la Istanbul în timpul unei operaţiuni speciale a serviciilor din Turcia (MIT). Ei au tras cu o armă automată și l-au urmărit pe cel vizat până acasă, pentru a încheia treaba. Moscova îl suspecta că a jucat un rol-cheie într-un complot menit să ducă la moartea președintelui Vladimir Putin.
Atacuri teroriste, planificări de asasinate sau simple răzbunări?
Este și cazul lui Ruslan Israpilov, unul dintre refugiaţii conflictului din Cecenia, care a ajuns într-un mic oraș din Turcia. El a fost găsit într-o baltă de sânge în faţa casei sale. Moartea urmează unui șir de 12 asasinate cărora le-au căzut victime bărbaţi din fosta Uniune Sovietică – ceceni, uzbeci, tadjici, care s-au refugiat în Turcia. În 2004, Zelimkhan Yandarbiyev, fost lider cecen, a murit în Qatar după ce mașina în care se afla a explodat. Doi agenţi ruși au fost găsiţi vinovaţi. Rusia a negat vehement orice implicare în aceste cazuri de asasinat, în vreme ce autorităţile turce nu s-au obosit să găsească vinovaţii.
Că toate aceste asasinate sau morţi suspecte au un singur beneficiar, Rusia, este un lucru cert. Însă implicarea explicită a Moscovei oficiale în diferite cazuri are grade mai mari sau mai mici de certitudine. În orice caz, nici unul nu e probat dincolo de orice dubiu, nici măcar cele ce implică operativi ruși în Orientul Mijlociu. Avem de a face doar cu formule de operare ale serviciilor secrete care se răzbună pentru dezertori? Avem de a face cu o operaţiune de stat acoperită implicând Mafia și criminalitatea organizată rusă din exterior? E vorba despre apărare legitimă în cazuri de atacuri teroriste și planificări de asasinate sau de simple răzbunări, cum pare a fi cazul Skripal? Sau e o altă formă de război hibrid practicat de Rusia?
Cert este că, în cazul Poloniu 210, la Litvinenko, ca și în cazul Skripal, dacă s-a dovedit substanţa neurotoxică de luptă, prezentă doar în capabilităţi guvernamentale, degetul este întins cu mai multă siguranţă și vigoare împotriva Rusiei. Însă negarea credibilă rămâne, dincolo de jubilările unor surse mediatice ruse și chiar ale unor politicieni. Nici măcar afirmaţii explicite de salutare a unor asemenea acte, avertismente și ameninţări venite chiar de la șeful statului, Vladimir Putin, nu sunt probe formale. Tema rămâne deschisă: cum își apără, în aceste condiţii, o ţară democratică resortisanţii, rezidenţii și refugiaţii, unii dintre ei, surse valoroase?
Ruperea lumilor şi căderea în Război Rece: atacul cu gaz neurotoxic la Londra - casus beli
Nu știu dacă Rusia s-a gândit care vor fi consecinţele atacului său pe tărâm britanic. Într-a­de­văr, chiar dacă Rusia a avut grijă ca răzbunarea sa fără motiv direct – dar cu relevanţă pentru dominarea propriului public și blocarea numeroaselor trădări – să nu-i poată fi direct atribuită, folosirea agentului neurotoxic cu caracter militar a fost identificată imediat, mai ales că autorul cercetării și creatorul, Novichok, trăiește încă în Occident.
Vyl Mirzaianov a expus, la timpul său, continuarea programului de arme chimice ale Rusiei, deși URSS și Federaţia Rusă semnaseră acordul de neproliferare și de neutilizare a armei chimice și promisese distrugerea tuturor rezervelor. O substanţă binară, creată din doi agenţi relativ inofensivi, care combinaţi dau o substanţă de toxicitate extremă, ce nu poate fi manipulată decât într-un laborator militar de specialiști, care se expun și ei impactului dacă nu acţionează cu extremă atenţie.

Prima reacţie fundamentală a fost unitatea imediată și solidaritatea Occidentului cu Marea Britanie, și acuzarea, într-o formă cât mai străvezie, dar acoperitoare juridic, a Rusiei. Astfel, chiar Marea Britanie, prin vocea premierului May, a vorbit despre responsabilitatea Rusiei – direct implicată sau care a pierdut de sub control acest agent militar neurotoxic – și atacul care „cel mai probabil a fost comandat de către președintele rus, Vladimir Putin”. De altfel, Marea Britanie ceruse Rusiei, printr-un ultimatum, să explice cum a ajuns acel agent neurotoxic să ucidă un rezident fost spion rus, în Salisbury, pe pământ britanic, înainte de a proceda la represalii.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe