Nimic nou pe frontul de Sud? Despre limitele politicii africane a Rusiei

Sergiu Mişcoiu Publicat la: 15-06-2018

Dacă prezenţa crescândă a Chinei pe continentul african este prezentată peste măsură în presa internaţională, fiind subliniate investiţiile sale strategice, contractele de exploatare a zăcămintelor adjudecate de către companiile chineze, precum şi influenţa cultural-diplomatică din ce în ce mai însemnată, strădaniile Rusiei în Africa (ce-i drept, mult mai modeste) sunt aproape total trecute cu vederea. Care sunt motivele unui asemenea anonimat? 

Pentru început, putem observa că, spre deosebire de ţările care au decis să capitalizeze prin investiţii strategice și prin influenţă diplomatică inovantă, Rusia a rămas tributară viziunii de mare putere pe care o moștenise de la URSS, viziune pe care Vladimir Putin a restaurat-o după ce fusese pusă între paranteze pe parcursul ezitantei epoci Elţîn. Acest lucru a însemnat că Rusia a revenit, începând cu anii 2000, la discursul și la acţiunile specifice unei mari puteri din epoca Războiului Rece, atunci când lumea se împărţea în mod maniheist în state prietene și state dușmănoase. În Africa, aflată în cvasitotalitatea ei în sfera de influenţă occidentală, URSS căuta aliaţi în rândurile dictatorilor aflaţi în conflict cu fostele imperii coloniale. Astfel, rând pe rând, Guineea-Conakry, Benin, Congo-Brazzaville, Burkina Faso, Angola, Etiopia, Mozambic sau Zimbabwe s-au aflat sub sfera de influenţă sovietică și au cunoscut diverse tentative de politici de „co­dez­voltare” împreună cu URSS, majoritatea acestora fiind însă abandonate la începutul anilor ’80, în urma unui bilanţ nesatisfăcător. 
Cu toate acestea, Rusia putinistă încearcă să reconstituie reţelele de influenţă ale URSS cu aliaţii tradiţionali, deveniţi, într-un discurs al Kremlinului calchiat pe retorica neocolonialistă occidentală, „parteneri privilegiaţi”. Spre deosebire de perioada Războiului Rece, când URSS putea oferi legitimitate ideologică și își permitea să asigure, în anumite limite, și sprijin financiar, astăzi, Rusiei nu îi mai rămân decât două atuuri – vânzarea unor stocuri importante de arme în baza unor acorduri avantajoase pentru beneficiarii africani și realizarea unor investiţii în domeniul exploatării resurselor energetice. Acestea din urmă sunt reușite de către Rusia doar în condiţiile în care regimurile statelor africane respective au epuizat celelalte variante sau au dorit să găsească „parteneri” care să nu mai condiţioneze sistematic realizarea investiţiilor și primirea de spijin pentru dezvoltare de simularea respectării drep­turilor omului sau a statului de drept… 
Astfel, Rusia devine principalul furnizor de armament al armatei centrafricane, aflată în faţa misiunii dificile de a apăra teritoriul naţional în faţa guerillelor Seleka și Anti-Balaka. Sau încearcă să primească din partea Chinei dreptul de utilizare a bazei militare pe care statul asiatic o construiește în Djibouti, deși deţine în total mai puţin de 100 de militari desfă­șuraţi în ansamblul zonelor de conflict din Africa. 
Pe plan economic, Rusia încearcă să pătrundă pe pieţele energetice nucleare din Uganda și Kenya și să asume proiecte petroliere în Angola, însă succesul acestor operaţiuni este încă limitat, concurenţa chineză, braziliană, indiană și sud-africană fiind copleșitoare. 
Ecartul dintre grandoarea discursivă și neputinţa obiectivă a Rusiei se vădește în Africa mai mult decât oriunde altundeva. Neputând să își vândă materiile prime de care statele africane, în general, nu duc lipsă, neavând resurse de investit în economia cu adevărat productivă, nefiind capabilă să producă ieftin și la scară de masă acele bunuri de consum și servicii de care statele emergente africane au nevoie și fiind limitată în a recurge la soft power de propria-i reputaţie și de propriile-i reflexe autoritare, Rusia lui Putin este departe de a-și regăsi calea de a accede la statutul de actor internaţional relevant pentru continentul care are cel mai mare potenţial de dezvoltare din lume în următoarele decenii.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe