De la stat-civilizaţie la „lumea rusă”: populismul instituţional în Rusia contemporană

Emmanuelle Quarta Publicat la: 15-06-2018

„Un președinte puternic – o Rusie puternică!” Acesta a fost sloganul ultimei (în ordine cronologică) campanii electorale ale lui Vladimir Putin. O formulă care, urmărind o relaţie de identitate aproape absolută între întreaga ţară și reprezentantul său maxim, rezumă cu eficacitate extremă discursul oficial al Kremlinului, marcat din ce în ce mai mult de o retorică populistă. În timp ce în democraţiile occidentale termenul „populism” se referă de obicei, în practică, la acele partide sau mișcări care se opun la establishmentului politico-economic al ţării, în Rusia a fost statul însuși pouvoir en place care a dezvoltat o formă aparte a populismului, pe care am putea-o defini – așa cum a remarcat prof. Neil Robinson de la Universitatea din Limerick (Irlanda) – ca „instituţional”. Dar de ce instituţional? 
Se vorbește despre populismul instituţional atunci când folosirea retoricii populiste modifică concepţia preexistentă a relaţiei dintre stat și societate într-un anumit regim. În cazul Rusiei contemporane, ne aflăm în faţa unui sistem politic de sorginte liberal-democratică, dar care în literatura știinţifică a fost definit sub expresia managed democracy și regim hibrid. Toţi acești termeni determină un sistem care combină elemente proprii regimurilor democratice (unul dintre acestea fiind alegerile) cu alte matrici cu tentă autoritară.
Pe scurt, avem o elită politico-economică – încarnată acolo de figura preșe­dintelui – care, pe de o parte, exercită un monopol de facto asupra aparatului de stat și, pe de altă parte, trebuie să asigure un anumit sprijin electoral pentru a legitima propria autoritate. Cu alte cuvinte, în timp ce – în conformitate cu normele jocului democratic – alegerile servesc pentru a selecta elita politică a ţării, în Rusia – ca și în alte regimuri hibride – este elita politică ce folosește urnele pentru a-și consolida propria putere. Limitele acestui model au ieșit la iveală odată cu criza economică din 2008 și inevitabila cădere ecomică. Susţinerea electorală a partidului prezidenţial Rusia Unită depindea în largă măsură de percepţia pe care electoratul o avea asupra evoluţiei economice. Nemulţumirea cauzată de spectrul crizei nu putea totuși, să găsească o reacţie electorală adecvată la partidele de opoziţie alcătuite din partide-marionetă.
Pentru a împiedica opoziţia extraparlamentară să valorifice electoral dezamăgirea votanţilor Rusiei Unite, a avut loc întoarcerea la președinţie a lui Vladimir Putin în anul 2012, după interludiul scurt al lui Medvedev însoţită de introducerea unui discurs populist instituţionalizat. În fine, în timp ce Aleksei Navalnîi se îndrepta cu înverșunare împotriva „partidului hoţilor și al corupţilor” care erau împotriva intereselor poporului rus, Putin lucra la o nouă concepţie despre relaţia dintre stat și societate, punând în centrul acesteia protecţia valorile tradiţionale ale poporului rus împotriva ameninţărilor venite din interiorul și exteriorul ţării: se naște astfel conceptul de Rusia ca stat-civilizaţie. Rusia, în viziunea promovată de Putin, este un stat multietnic și multiconfesional, cimentat prin împărtășirea unor valori și tradiţii comune contrare celor promovate de opoziţia cosmopolită și modernă a ale metropolelor ce sunt „capul de pod” al Occidentului din Rusia. În acest sens, statul rus, dimpotrivă, devine garantul civilizaţiei rusești: se ocupă, pe scurt, cu păstrarea caracteristicilor sale fundamentale. Mutatis mutandis, protejând valorile poporului rus, statul își asigură propria supravieţuire. Pe scurt, se declanșează un proces de feedback continuu care se traduce într-un paradox deosebit de interesant: dacă statul este purtătorul de cuvânt al valorilor și intereselor poporului rus, atunci sistemul funcţionează într-un mod democratic, deoarece permite comunităţii politice să trăiască în perfectă armonie cu esenţa sa, în ciuda neajunsurilor evidente ale jocului democratic.
Ideea de „stat-civilizaţie de stat” aduce astfel un dublu efect. În plan intern, pe de o parte discreditează ideologiile reformiste de tip occidental pentru că sunt incompatibile cu valorile ţării și, pe de altă parte, acţionează ca o frână a naţionalismului etnic rus, ceea ce contrazice în mod clar natura pluralistă a Federaţiei Ruse de astăzi. În plan extern, deci, multiculturalismul occidental este considerat ca fiind o ameninţare la adresa democraţiei, pentru că distruge uniformitatea culturală a ţării, care stă la baza relaţiei mai sus menţionate dintre stat și civilizaţia rusă. Și nu vorbim doar de acest aspect: acest naţionalism de tip cultural este, de asemenea, legat de un alt concept care treptat, treptat a început să prindă rădăcini în discursul politico-mediatic rus în timpul primului deceniu al anilor 2000, cel al „lumii rusești” (russkij mir). Conceptul, cel puţin în sensul său contemporan, provine în principal din activitatea unui colectiv de autori apropiaţi de cercurile disidenţei antisovietice, care, într-o lucrare în patru volume intitulată Alteritatea, se întreabă cu privire la chestiunea identităţii naţionale în Rusia postsovietică. Astfel, ei afirmă că după prăbușirea Uniunii Sovietice „a fost creată o lume rusă pe Pământ – o reţea de comunităţi mici și mari care vorbesc și gândesc în limba rusă. Nu este un secret faptul că teritoriul Federaţiei Ruse primește doar jumătate din populaţia acestei lumi rusești”.
Prin urmare, rezultă un concept al identităţii naţionale care nu mai este legat de teritoriul unui singur stat, ci este fondat, în schimb, pe un spaţiu cultural nelimitat. Acest imaginar geopolitic al spaţiului civilizaţiei ruse i-a servit lui Putin pentru a justifica manevrele recente din Ucraina: în urma referendumului pentru anexarea Crimeii, adresându-se Germaniei, „ o ţară care a fost mult timp divizată în două entităţi”, Putin spera că aceasta ar putea înţelege nevoia Rusiei de a proteja interesele „ lumi rusești”.
Traducere de Sabin Drăgulin

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe