Justiţia din România, între independenţă şi buna funcţionare. Bilanţ de etapă

Radu Carp Publicat la: 15-06-2018

Tema justiţiei a devenit deja un brand de ţară pentru România. Orice eveniment care are legătură cu justiţia este amplu comentat în media autohtonă, dar și, mai ales, în cea străină. Tema justiţiei a generat un clivaj în politică. Există cei care vor să garanteze independenţa justiţiei și cei care vor să o submineze. 
Cum s-a ajuns la această situaţie, total atipică pentru o democraţie funcţională, caracteristică mai degrabă ţărilor în care justiţia este considerată de către un număr restrâns de oligarhi a fi o piedică? Cum a devenit posibil ca opiniile legate de justiţie să provoace dezbateri nenumărate în spaţiul public? Dacă urmărim dezbaterile din alte ţări, observăm că justiţia este în centrul atenţiei atunci când se judecă anumite cazuri cu totul ieșite din comun – așa cum s-a întâmplat recent în Danemarca. Rar se întâmplă ca un guvern să realizeze o reformă care să se refere la justiţie sau să se modifice Codul penal. în general, justiţia nu se află în centrul dezbaterilor publice decât atunci când problema tratată într-o speţă divizează societatea. în Italia încercarea unui procuror de a investiga traficul ilegal de persoane din Mediterana a provocat un lung șir de reacţii diverse. Dezbaterea nu s-a referit la procurorul în sine, la localitatea unde acesta își desfășura activitatea sau la opiniile oamenilor politici pe marginea subiectului. întreaga atenţie a fost acordată întrebării dacă asemenea cazuri pot fi investigate și care ar fi putea consecinţele unui proces cu un asemenea obiect.

în România, se acordă atenţie oricărui aspect care ţine de actul de justiţie. Magistraţii devin vedete publice prin punctele de vedere pe care le exprimă. 

„Statul paralel” – conotaţii
In fiecare zi, oamenii politici comentează ce se întâmplă în justiţie. Frecvent, se dezbat în Parlament proiecte de lege de modificare a infracţiunilor, a condiţiilor de detenţie, a modalităţii de numire și revocare a procurorilor. La sediul DNA, echipele de televiziune se perindă încontinuu. Mai nou, sintagma „statul paralel”, faţă de care clivajul politic este mai mult decât evident, este folosită în contexte extrem de diferite. Utilizarea ei în context peiorativ, în limbajul colocvial, arată cât de puternică a fost penetrarea în spaţiul public, cu ajutorul televiziunilor. Se vorbește în ultima vreme de atât de multe „protocoale” în justiţie, încât chiar și numărul lor este obiect de dispută. Inculpaţii sau condamnaţii sunt invitaţi de onoare în talk-show-uri. Jur­naliștii au devenit experţi în ceea ce înseamnă independenţa justiţiei, iar avocaţii și magistraţii le iau locul și redactează editoriale.
Care este explicaţia tratării în exces a acestei teme, din partea politicienilor și din partea media?
Intrarea României în Uniunea Europeană a fost un eveniment atât de important, încât toată perioada de dinainte de 1 ianuarie 2007, cât și cea imediat următoare, a fost marcată de punerea în lumină a consecinţelor sale. Aderarea s­-a făcut prin instituirea Mecanismului de Cooperare și Verificare care vizează în principal justiţia. în 2006, când s-a instituit MCV, legile justiţiei, adoptate în 2005, abia începuseră să producă efecte. S-a încercat modificarea lor, iar dezbaterea legată de Europa s-a purtat încă de la început între cei care justificau aceste legi și cei care le criticau, deoarece o justiţie independentă înseamnă imposibilitatea de a exercita influenţe politice. Disputa pe marginea rapoartelor MCV a fost potenţată de elaborarea noilor Coduri. în momentul în care se credea că problema justiţiei va fi pusă pe plan secund odată cu îmbunătăţirea rapoartelor MCV și cu intrarea în vigoare a noilor Coduri, parlamentarii au realizat că au la îndemână arma elaborării legilor prin care pot influenţa funcţionarea justiţiei. Tot în acea perioadă, Curtea Constituţională a fost confruntată cu din ce în ce mai multe cazuri bazate pe noile prevederi din Coduri, iar reacţia nu a întârziat să apară. Declararea ca fiind neconstituţionale a unor prevederi din Codul penal și din Codul de procedură penală, dublată de inacţiunea Parlamentului care nu a pus în acord legislaţia cu deciziile CCR, a făcut ca despre justiţie să se discute și mai mult în spaţiul public. 


Proiecte aberante, în numele adaptării la standardele europene
În paralel, o nouă problemă legată de justiţie a început să fie în prim-plan: condiţiile din închisori și necesitatea de a pune în aplicare decizia-pilot CEDO dată împotriva României. în numele adaptării la standardele europene în domeniul închisorilor, au apărut proiecte de lege aberante care au instituit condiţii imposibil de pus în aplicare. 
Astfel, timp de mai bine de 12 ani, justiţia a ţinut cap de afiș. Temele s-au succedat extrem de rapid, astfel încât astăzi avem mai multe întrebări decât răspunsuri. Cele mai mari proteste în stradă după aderarea la Uniunea Europeană au avut loc la începutul anului 2017, ca urmare a adoptării de către guvern a unui act normativ care se referea la justiţie. Dezbaterea legată de modificarea legilor justiţiei care a început în vara anului 2017 pare a nu se încheia prea rapid, nouă luni mai târziu. 
întrebarea-cheie a momentului este dacă modalităţile alese pentru buna funcţionare a justiţiei trebuie să continue sau se încalcă drepturile omului și este nevoie de o reconsiderare a acestora. Este nevoie de o reformă profundă a justiţiei sau de prezervarea a ceea ce s-a câștigat? Nu s-a ajuns deocamdată la un consens. 
în ceea ce privește funcţionarea justiţiei, s-a ajuns la un echilibru în cadrul sistemului. Nu înseamnă că tentaţia de a încălca acest principiu nu există și în continuare, dar sunt modalităţi eficiente de a opri orice interferenţă din partea decidenţilor politici. Chiar și atunci când sistemul justiţiei nu reacţionează cum ar trebui sau cât este nevoie, reacţia societăţii civile este promptă. 
Reflecţia despre justiţie în România ar trebui să meargă dincolo de afirmarea independenţei justiţiei. Faptul că Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a decis să sesizeze Comisia de la Veneţia pentru a examina modificările la legile justiţiei din România este un aspect pozitiv: dezbaterea s-a mutat la alt nivel, iar orice va spune Comisia de la Veneţia va constitui un precedent pentru toate statele europene. 
Un alt aspect pozitiv referitor la dezbaterea legată de justiţie este activismul Curţii Constituţionale. în acest moment, CCR utilizează frecvent jurisprudenţa CEDO, precum și pe cea a Curţii Europene de Justiţie, pentru a examina modificările la legile justiţiei, proiectele de legi care au ca obiect legislaţia penală etc. în general, deciziile CCR au contribuit la realizarea unor standarde din ce în ce mai ridicate în domeniul protecţiei drepturilor omului în cazurile care s-au referit la funcţionarea justiţiei. 


Protecţia datelor cu caracter personal, dezbaterea predilectă a următorilor ani?
Marea bătălie pentru protecţia datelor cu caracter personal în justiţie încă nu a început în România. Probabil că aceasta va fi dezbaterea predilectă a următorilor ani în justiţie, așa cum putem observa că se întâmplă deja în alte ţări. 
Faptul că există aceste dezbateri despre funcţionarea justiţiei în România, dezbateri care în alte ţări nu mai există, ar trebui să dea mai mult de gândit. Pe de o parte, dezbaterile confirmă locul important pe care îl ocupă justiţia pe agenda publică, ceea ce contribuie la realizarea unei conștiinţe civice din ce în ce mai evoluate. Pe de altă parte, aceste dezbateri arată că suntem încă departe de momentul în care se va discuta despre substanţa actului de justiţie, și nu despre chestiuni de organizare care ar fi trebuit de mult să facă obiectul unui consens. Implicarea societăţii civile, inclusiv la nivelul reprezentării în CSM, ar trebui să fie în centrul oricărei încercări de respectare a independenţei justiţiei. Este necesar un moratoriu asupra legilor justiţiei: acestea ar trebui să fie modificate doar în mod excepţional pe o durată de minim 10 ani, printr-o procedură specială, pentru a cântări foarte bine efectele lor în practică. 
A devenit România un model pentru ţările din regiune în domeniul justiţiei, după mai bine de un deceniu de monitorizare din partea Uniunii Europene? Cel puţin în Republica Moldova această discuţie se poartă. Este nevoie de rezolvarea mai multor aspecte înainte de a afirma că există un model care poate fi de folos și altora. Cele mai importante probleme care au rămas nesoluţionate se referă la încălcarea timpului rezonabil în soluţionarea cauzelor, punerea în executare a hotărârilor definitive, recuperarea prejudiciilor. Pe lângă acestea, mai există problema lipsei unui model de evaluare a funcţionării justiţiei acceptat de toate părţile implicate, chiar dacă CSM a făcut eforturi deosebite în această direcţie. 
Abia atunci când aceste probleme vor fi rezolvate, chiar și doar într-un mod rezonabil și va exista un minim consens politic legat de această temă, funcţionarea justiţiei în România va putea fi dată drept exemplu ţărilor care se angajează în prezent fără echivoc pe calea europeană. 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe