Viorella Manolache, Ian Browne – Orwell – Intelectualul Anti-Intelectual

Mihaela Toader Publicat la: 15-06-2018

Adesea, se întâmplă să descoperim cărți în care surprindem idei care ne ghidează spre alte idei, cărți care ne provoacă să le parcurgem, cărți care ne relevă adevăruri ce „se schimbă-n neînțelesuri și mai mari”, parafrazându-l pe filosoful și poetul Lucian Blaga, și cărți a căror valoare rămâne intactă, ce se „distribuie fără să se împartă”, potrivit gândirii lui Noica despre ceea ce înseamnă valoare. În această ultimă categorie se înscrie și volumul Orwell – Intelectualul Anti-Intelectual publicat la Editura ISPRI, București, 2017, ce poartă semnătura a doi autori, românca Viorella Manolache și britanicul Ian Browne. Viorella Manolache este cercetător științific la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române, iar Ian Browne este cercetător și traducător britanic, cu studii la Cambridge și St. Andrews. Cei doi autori, dotați cu un potențial intelectual de mare impact, (de)scriu o sinteză despre George Orwell și relația sa cu utopia. 

Autorii ne surprind în egală măsură susţinând că Orwell ar putea fi analizat și „altfel decât ca teoretician al unei societăţi distopice ori ca gânditor cu privirea lucidă, care ne prezintă contondent riscurile tehnologiei pentru societatea politică”, după cum afirmă în introducerea cărţii Nicolae Drăgu–șin. Într-un alt registru, Sabina Fati amintește în titlul introducerii despre „actualitatea lui Orwell sau tot ce voiaţi să știţi și v-a fost rușine să întrebaţi despre O mie nouă sute optzeci și patru”, afirmaţie corectă, dacă ne gândim la accesul lui Orwell în spaţiul public românesc de dezbatere. 


Orwell revăzut şi investigat într-o grilă specifică
După cum reiese din „Nota autorilor”, în această lucrare se dorește ca Orwell să fie perceput ideatic, să fie revăzut și investigat într-o grilă specifică, proprie celor doi cercetători, care au precizat că au convenit ca textul/produsul final să fie publicat, în totalitate în limba română. Motivaţia este aceea că volumul „se vrea o tentativă decisivă, care constă în identificarea și rezolvarea lacunelor de receptare a lui Orwell și a operei sale în spaţiul știinţific românesc (de a cărui publicare tardivă – cu excepţia traducerii prefeţei lui Panait Istrati din februarie 1982 – este responsabilă nomenclatura ante-1989, ale cărei dispoziţii politice generale, de privare a est-eu- ­ropeanului la constructul ideatic orwellian, erau respectate cu stricteţe)”. 
Urmărind consideraţiile subtile ale lui Craig I. Carr, Viorella Manolache identifică, așa cum precizează Cătălin Ghiţă în partea I-a cărţii, „o structură de tip Janus Bifrons și nu ezită să pună în discuţie un Orwell 1 și un Orwell 2. În speţă, un artist dublat de un cetăţean activ politic (dedublarea există chiar și la nivel onomastic: să nu uităm că până și George Orwell este pseudonimul literar al lui Eric Blair)”. Identificarea unui astfel de binom identitar îi îngăduie autorului englez, Carr, să inventarieze două viitoruri posibile: „unul aparţinând democraţiei, celălalt, oligarhiei (sau unei forme similare de autoritarism)”. Pe parcursul lucrării se (re) analizează prin pris­ma de reflecţie orwelliană atât conceptele-cheie ale acestuia, cât și aspectele novatoare care au fost receptate cu precădere în spaţiul englez.


„Retroutopia lui Orwell”
Lucrarea, O mie nouă sute optzeci și patru a lui George Orwell, cunoscută mai cu seamă în Europa de Est și în SUA, ni se dezvăluie în analiza celor doi cercetători ca fiind de dată recentă pentru orice cititor care știe să-i descifreze mesajul sau tendinţele. Scriitorul reflectă la ce ar putea avea nevoie „o persoană pentru a putea fi sau deveni un individ care gândește liber” și la identificarea elementelor care conduc către un regim politic dictatorial. Sabina Fati subliniază opinia lui Ian Browne, menţionând observaţia că O mie nouă sute optzeci și patru a fost „deseori” etichetată greșit „ca un atac asupra socialismului” de către cei care nu au înţeles că romanul este o satiră. 
Prima parte a lucrării este intitulată de Viorella Manolache „Retroutopia lui Orwell” deoarece acesta este „preocupat de trecut, pe care încearcă să-l recupereze în sens sentimental și să-l idealizeze sentimental”. Cheia hermeneutică a demersului critic din prima partea a lucrării rezidă – conform lui Cătălin Ghiţă –  tocmai în demersul autoarei asupra retroutopiei. Viorella Manolache consideră că retroutopia „subsumează viziuni localizate din trecutul pierdut/abandonat, în defavoarea privirii proiectate înspre imaginile și coordonatele unui viitor inexistent, intenţionându-se astfel fie negarea utopiei, fie re­cu­perarea unei stări trecute printr-un triplu demers derivat” ce este exemplificat în lucrare. 


„Orwell scriitor satiric şi socialist”
„Orwell pe înţelesul est-europeanului” este o altă temă de analiză (aceasta fiind una dintre multe alte teme pe care autoarea le explorează) pe terenul căreia ne conduce Viorella Manolache, menţionându-l pe autorul Gândirii captive, Czesław Miłosz, cu două referiri punctuale: „la posibila relaţie pe care est-europeanul o întreţine cu opera lui Orwell: prima, integrată corpusului textului, semnalizează că, dacă mulţi au citit Întuneric la amiază de Koestler, puţin cunosc O mie nouă sute optzeci și patru al lui Orwell (din cauza dificultăţilor de a procura această carte și a pericolului de a o deţine), iar aceia care îl cunosc pe Orwell doar din auzite se miră că un scriitor care nu a locuit niciodată în Rusia a putut aduna și publica atâtea observaţii exacte”. 
Pentru Browne, în a doua parte a volumului (intitulată „Orwell scriitor satiric și socialist”), Orwell este „un scriitor foarte englez și ceea ce îl interesa mai presus de toate era Anglia” și „dacă O mie nouă sute optzeci și patru este privit exclusiv ca un atac asupra comunismului est-european, atunci toată subtilitatea și complexitatea scrierilor lui Orwell, precum și a modului în care a folosit romanul pentru a explora teme care fuseseră o caracteristică a eseurilor și jurnalismului său încă din 1936, se pierde”. 
Cartea autorilor Viorella Manolache și Ian Browne incită și solicită gândirea intelectuală la o (re)întâlnire cu opera lui Orwell, care poate fi considerată nu doar actuală, ci și o (re)descoperire a postmodernităţii autorului englez ce poate fi  (re)analizată ca „modalitate activă de relectură” și  „deconstrucţie”. 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe