Alea iacta est

Sabin Drăgulin Publicat la: 19-07-2018

Pe 10 ianuarie 49 î.Chr., istoricul roman Suetoniu îi atribuia lui Iulius Cezar, la momentul trecerii râului Rubicon și pătrunderea pe teritoriul Republicii Romane, celebra sintagmă Alea iacta est (Zarurile au fost aruncate). Semnificaţia locuţiunii este că s-a ajuns la acel moment istoric în care nu mai există drum de întoarcere, decizia a fost luată, iar consecinţele, indiferent care vor fi acestea, vor urma. În spaţiul mioritic această expresie a fost înlocuită prozaic cu „Ori la bal, ori la spital”.

Aceasta a fost senzaţia pe care am avuto în momentul în care am citit motivarea deciziei Curţii Constituţionale, care a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între ministrul Justiţiei și președintele României. Și asta pentru că decizia și motivarea care au urmat au clarificat foarte clar competenţele a doi actori politici importanţi, care prin acţiunile lor pot sau nu să influenţeze realităţile interne al puterii judecătorești din România. Încă din primele lecţii primite la Facultatea de Știinţe Politice, ni s-a reamintit că în cadrul unui regim politic există trei puteri ale statului: executivă, legislativă și judecătorească, iar raportul de echilibru dintre acestea, celebrul check and balance, influenţează decisiv gradul de democratizare și nivelul de sănătate a democraţiei într-un stat. De aceea, sintagma conflict juridic între puteri m-a lăsat perplex, în condiţiile în care cei doi actori politici sunt membri ai aceleiași puteri, cea executivă.

Trecem peste acest amănunt, care este semnificativ totuși, și continuăm cu a doua asumpţiune fundamentală, și anume aceea că, într-un regim democratic, deciziile Curţii Constituţionale sau ale altor foruri similare sunt obligatorii. Drept consecinţă, revocarea procurorului general DNA trebuie să fie pusă în aplicare. Din păcate, în spaţiul public românesc, este multă patimă și puţină cunoaștere. Această afirmaţie o fac în condiţiile în care nici un individ, nici o asociaţie sau instituţie nu ar trebui să aibă vreodată presupoziţia că aplicarea legii se poate face în funcţie de anumite interese. Un regim politic democratic în curs de consolidare, cum este cel autohton, își poate câștiga legitimitatea în ochii cetăţeanului doar dacă legea este aplicată indiferent dacă avantajează sau dezavantajează partidul politic, omul politic sau funcţionarul care la acel moment se află într-o funcţie publică. În caz contrar, indiferent de argumentaţii, care în multe situaţii pot să fie obiective, statul eșuează în demersul său de a impune cetăţenilor, prin intermediul mijloacelor legale, respectarea legii.

În altă ordine de idei, „păcatul originar” al democraţiei românești – și mă refer aici la baia de sânge din decembrie 1989, care a condus la personificarea funcţiilor și confiscarea acestora de imaginea oamenilor politici – ne influenţează încă și astăzi. Personificarea puterii executive, legislative sau judecătorești este o bilă grea la piciorul democraţiei românești. Tot la cursuri, profesorii noștri ne-au învăţat că instituţiile trebuie să fie funcţionale și să acţioneze în mod legal și eficient indiferent de persoana de care sunt conduse. În caz contrar, înseamnă că acele funcţii nu sunt funcţionale.

Concluzia este aceea că, pentru a continua demersul pentru democratizare, este obligatoriu, dacă dorim să atingem acel grad ridicat al unui regim democratic consolidat, ca spaţiul politic să nu fie identificat cu o scenă de război. Dacă nivelul actual al democratizării ne impune totuși acest stadiu, actorii politici ar trebui să înţeleagă că într-un război se duc mai multe lupte. Chiar dacă ai pierdut sau consideri că ai pierdut o luptă, este vital să îţi menţii, în faţa celor pe care îi conduci sau guvernezi, imaginea omului de stat corect, mânat de cele mai bune intenţii și care respectă regulile impuse de o guvernare democratică. În acest caz, „zarurile au fost aruncate”, luarea unei decizii care să nu respecte o hotărâre a Curţii Constituţionale nu ar face altceva decât să întărească tabăra politică adversă.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe